Anchetă Apostrof: Traducător vs. ChatGPT (I)
Dragi colegi,
Redacţia revistei Apostrof vă oferă alăturat, spre comparaţie, traducerea poemului Albatrosul de Charles Baudelaire, în varianta atât de cunoscută a lui Al. Philippide, precum şi o „interpretare“ a textului solicitată de noi ChatGPT. Cu „cărţile pe masă“ vă întrebăm:
1. S-a perimat profesia de traducător, în condiţiile în care AI încearcă să preia sarcinile acestuia? Este creativitatea umană în pericol?
2. Concurenţă sau colaborare? Cum comentaţi opiniile unor specialişti care văd în AI „un bun companion“ în realizarea unei traduceri?
(Radu Constantinescu)
Albatrosul
Din joacă, marinarii pe bord, din când în când
Prind albatroşi, mari păsări călătorind pe mare
Care-nsoţesc, tovarăşi de drum cu zborul blând
Corabia pornită pe valurile-amare.
Pe punte jos ei care sus în azur sunt regi
Acuma par fiinţe stângace şi sfiioase
Şi-aripile lor albe şi mari le lasă, blegi
Ca nişte vâsle grele s-atârne caraghioase
Cât de greoi se mişcă drumeţul cu aripe!
Frumos cândva, acuma ce slut e şi plăpând
Unu-i loveşte pliscul cu gâtul unei pipe
Şi altul fără milă îl strâmbă şchiopătând.
Poetul e asemeni cu prinţul vastei zări
Ce-şi râde de săgeată şi prin furtuni aleargă
Jos pe pământ şi printre batjocuri şi ocări
Aripele-i imense l-împiedică să meargă.
(Al. Philippide)
Adesea, de amuz, pe valuri, marinarii
Prind albatrosul, rege-al mărilor pustii,
Ce-n urma corăbiei pluteşte, tovarăşarii,
Pe-adâncuri amare, alunecând zglobii.
De cum îl lasă jos pe scândura udată,
Aceşti regi ai azurului, stângaci şi ruşinaţi,
Îşi lasă trist aripile lor de zăpadă,
Ca nişte vâsle grele, pe lângă ei târâţi.
Cât de nevolnic e călătorul cu aripe!
El, ce fusese mândru, acum e caraghios!
Unul cu pipa-i arde ciocul, să-l înţepe,
Altul, şchiopătând, mimează zborul jalnic, gros.
Aşa-i şi Poetul – prinţ al norilor pustii,
Ce-nfruntă furtuna şi râde de săgeţi;
Dar, izgonit pe lume, printre batjocorii,
Îl stingheresc aripile-i uriaşe, grele, reci.
(ChatGPT)