Comunicat U.S.R.

Uniunea Scriitorilor din România anunţă cu profundă durere încetarea din viaţă, în 23 martie 2024, a Academicianului Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, director al săptămânalului România literară, critic şi istoric literar de mare reputaţie, una dintre cele mai mari personalităţi ale literaturii române.

Nicolae Manolescu s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea. Părinţii săi au fost profesori de liceu. În anul 1953, după arestarea părinţilor din motive politice, a fost înfiat de bunicul matern şi a luat numele acestuia. În 1956, Nicolae Manolescu a absolvit studiile preuniversitare la Liceul „Gheorghe Lazăr“ din Sibiu. În 1962, a devenit licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. A obţinut titlul de Doctor în Litere cu teza Opera lui Titu Maiorescu, la Universitatea din Bucureşti, în anul 1974. Teza de doctorat a stat la baza cărţii sale Contradicţia lui Maiorescu. A fost cadru didactic al Universităţii din Bucureşti, Facultatea de Filologie, numită apoi Litere, din 1963. Nefiind membru al partidului comunist, a devenit profesor titular abia în 1990. A fost cronicar literar al revistei Contemporanul din 1962 până în 1972, apoi al revistei România literară din 1972 până în 1989. A condus această revistă din 1990 până în ultimele zile de viaţă. În 1997, a devenit membru corespondent al Academiei Române, ulterior membru titular, în 2013.

A fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, timp de aproape 20 de ani, ales pentru prima dată în 2005, fiind personalitatea care a ocupat cel mai mult timp această funcţie.

Între 1997 şi 2000, a realizat talk show-ul cultural Profesiunea mea, cultura, la ProTV. În 2006 a fost numit în funcţia de ambasador al României la UNESCO, pe care a ocupat-o mulţi ani.

A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele, în anul 1966. A publicat numeroase lucrări de critică şi istorie literară, ca şi de memorii, precum şi strălucitoarele tablete intitulate Teme, adunate în şapte volume. Rămân fundamentale cărţile sale: Contradicţia lui Maiorescu, Sadoveanu sau utopia cărţii, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc. Opera sa cea mai însemnată o reprezintă Istoria critică a literaturii române – 5 secole de literatură (2008, ediţia a doua revăzută, apărând în 2019). Activitatea de critic şi istoric literar a lui Nicolae Manolescu, acoperind peste şase decenii, a exercitat o influenţă importantă asupra literaturii române, începând din anii 1960 şi până astăzi. Generaţia literară ’60 îi datorează în bună măsură impunerea ei în literatură. Calitatea de coordonator al Cenaclului de Luni (1977-1983, când a fost desfiinţat de autorităţile comuniste) a fost esenţială pentru schimbarea de paradigmă literară adusă de Generaţia ’80.

În domeniul politic, Nicolae Manolescu s-a implicat imediat după Revoluţia din 1989. A fost membru fondator al Alianţei Civice. A fost preşedinte al Partidului Alianţa Civică (PAC), din iulie 1991. Partidul său a fost membru al Convenţiei Democrate Române, pe listele căreia Nicolae Manolescu a fost ales, în septembrie, ca senator de Sibiu, în legislatura 1992-1996. În cadrul Alianţei Naţional-Liberale, a fost desemnat candidat la preşedinţia României.

Pentru activitatea sa, a fost decorat cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios“ în rang de Mare Cruce, cu Ordinul Naţional „Steaua României“ în rang de Mare Cruce, cea mai înaltă distincţie a statului român, şi cu medalia şi titlul „Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres“, din partea Ministerului Educaţiei Naţionale, Învăţământului Superior şi Cercetării din Franţa.

A fost numit Profesor Emerit al Universităţii Bucureşti. A devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, al Universităţii „Ovidius“ din Constanţa, al Universităţii de Vest din Timişoara, al Universităţii „Vasile Alecsandri“ din Bacău şi al altor universităţi din ţară. Din data de 14 ianuarie 2017 a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bălţi, Republica Moldova.

Nicolae Manolescu s-a identificat cu literatura română, a fost în permanenţă în centrul literaturii vii, a fost îndrumător a sute de studenţi şi doctoranzi, ca profesor, precum şi al tinerilor scriitori din mai multe generaţii. Ca om politic şi ziarist de atitudine, a militat pentru democraţie şi libertate.

Prin dispariţia lui Nicolae Manolescu, cultura română suferă o grea, ireparabilă pierdere.