Olimpiu Nuşfelean

În creuzetul creaţiei

1-2-3. Citirea literaturii ştiinţifice sau filosofice ţine de formarea autodidactă firească a unui scriitor. Citesc o asemenea literatură nu sistematic, dar constant, ca un act de iniţiere în noutăţile domeniilor şi de „reglare“ a cunoştinţelor. Au fost, desigur, iniţierea „formală“, prin cei doi ani de istoria filosofiei de la Filologie, sau abordarea unor mari teme cu creionul în mână, precum cele legate, într-o perioadă, de Hegel sau Nietzsche, sau de alţi filosofi pe care încercam să-i înţeleg, sau teme privind preocupări ce ţin de scrisul propriu, dar, de-o vreme, fac mai mult lecturi de menţinere, cum ar fi cele legate de macrocosmos sau microcosmos, de raporturi dintre ştiinţă şi tehnologie (v. inteligenţa artificială sau carnea artificială), de înaintarea printr-o lume fără repere. Pandemia a îmbinat deodată, strîns, ştiinţa bolilor şi a medicamentaţiei cu filosofia morţii, cu obiceiuri şi ritualuri „de trecere“, cu atrocea ieşire din spital într-un sac de plastic.

În general, urmărirea literaturii ştiinţifice sau filosofice o fac pe vreo trei paliere de acces: literatura căreia i-aş zice „de popularizare“ (am prins cîndva broşuri sau activităţi de gen) pe care mi-o aduce o anumită presă, lectura întîmplătoare (prilejuită de anumite cărţi pe care le descopăr în anumite împrejurări) şi lectura punctuală (oferită de cărţi care îmi stîrnesc un interes intens şi aparte). De ani şi ani urmăresc în presa străină, franceză în speţă (Le Monde, L‘Express etc.), rubrici, interviuri, dosare cu tematică filosofică sau ştiinţifică, unele antrenate mult în actualitate, prin care iau pulsul mersului evenimentelor, lucru pe care presa românească nu mi-l prea oferă, oricît de îngăduitor aş privi acest aspect. Şi apoi, punctual, vin cărţile, traduceri sau ediţii originale, dar şi lucrări ale unor autori autohtoni, lecturate printre beletristica autohtonă sau capodopere ale literaturii actuale de pe mapamond.

Dacă ar fi să dau cîte un titlu din imediat, m-aş opri la Heidegger de Andrei Marga, cu comentarea (şi a) Caietelor negre ale controversatului filosof german, şi Zorii limbajului, de Sverker Johansson, carte ştiinţifică, de lingvistică, desigur, dar care se poate apropia şi de farmecul filosofiei. Într-o lume în care acordam o mare atenţie moştenirii genetice, ADN-ului care ne individualizează, este reconfortant să descoperim că tradiţia, cu încărcătura sa cultural-identitară, este altceva decît moştenirea genetică. „Politica – zice Sverker Johansson – este un joc profitabil, atît pentru oameni, cît şi pentru cimpanzei, deoarece statutul superior este rentabil, iar atît la oameni, cît şi la cimpanzei, el se atinge mai degrabă prin politică decît prin forţă brută propriu zisă. Cel care se bucură de o poziţie înaltă în cadrul grupului reuşeşte să se reproducă mai bine, cel care are o poziţie inferioară fiind posibil să nu se reproducă deloc.“ Citind asemenea rînduri, este posibil să ne întrebăm retoric (sau filosofic?!) ce facem cu actuala noastră clasă politică „slabă“ care are o foarte mare putere „politică“ în a-şi reproduce la nesfîrşit slăbiciunile, în dauna poporului pe care îl îmbată mereu de cap!… Sau ce facem cu politica devenită o forţă brutală de reproducere a răului?

Azi, ca să vorbim de impactul ştiinţei asupra vieţii (noastre), nu mai poţi merge la magazinul alimentar dacă nu ai şi nişte cunoştinţe legate de nutriţie, de chimia alimentelor. Ce se întîmplă cu apa (forţă vitală) în circuitul naturii, cînd adună atîtea substanţe dăunătoare vieţii, de care nu ştiu ce proces de purificare o mai poate scăpa? Progresăm în realizarea inteligenţei artificiale, dar, la o adică, nu poţi pune inteligenţă într-o bucată de carne sau în mintea unui politician, căci trebuie să o iei de undeva. Nu-i poţi lua inteligenţa unui om normal şi să o pui în mintea unui parlamentar, deşi procedeul se face, tacit, pervers. Le iei oamenilor mintea şi o foloseşti după cum doreşti tu, decidentul!… Sînt dileme pe care literatura şi le asumă, amestecate în creuzetul creaţiei, cu concursul ştiinţei şi al filosofiei.