JEAN-LOUIS COURRIOL: POEZIA LUI LUCIAN BLAGA ŞI FRANŢA

Poezia lui Lucian Blaga – a doua, cronologic după poezia lui Eminescu şi de o amploare, de o valoare egală, în ochii mei. Deşi a trezit ceva mai mult interes decât a strălucitului predecesor, nu a pătruns în conştiinţa culturală franceză. Desigur, e vorba, şi în acest caz, de o impermeabilitate a culturii franceze faţă de literatura română în totalitate. Fenomenul se poate explica pe de o parte invocând un interes limitat, în Franţa, pentru culturile străine, ce decurge probabil din statutul trecut – trecut de mult – de cultură preponderantă, hegemonică, uneori, în lume şi în Europa până în secolul XIX, şi pe de altă parte prin lipsa traducerilor de calitate, lipsă ce provine şi ea din dezinteresul amintit, care nu a suscitat vocaţii de traducători devotaţi în sensul română-franceză.

Vom încerca într-un număr viitor să analizăm, cu poemul Eu nu strivesc corola de minuni a lumii, lacunele grave ale unor traduceri din poezia lui Lucian Blaga care nu au ştiut să-o transfere cu toate valenţele ei în limba lui Baudelaire, dar au şi compromis alte încercări şi, în consecinţă, alte editări. Acelaşi fenomen de descalificare prin traduceri proaste s-a produs şi cu Eminescu. Poezia lui Lucian Blaga a reuşit să impună un echilibru magic între poezia clasică cu rimă şi ritm şi o poezie modernă mai liberă formal, dar refuzând cu hotărâre căderea într-o stare hibridă, batardă, de proză banală cu vagi aparenţe de versuri găunoase, cel mai adesea.

Problema traducerii poeziei lui, în franceză cel puţin – dar e de presupus că acelaşi lucru se va întâmpla în alte limbi, este tocmai găsirea unui echilibru la fel de subtil între farmecul poetic evident, de o mare simplitate voită de mijloace, şi ispita poetizării excesive, care ar strivi-o, după cuvântul puternic din poezia amintită care poate fi concepută ca o metaforă admirabilă a traducerii. Dăm mai jos câteva transpuneri pe care le-am făcut acum câţiva ani pentru propria plăcere şi care au rămas în sertarul informatic, din lipsă de interes editorial şi din comoditate personală, e drept. Îi mulţumim poetei Marta Petreu, excelenta exegetă a filosofiei blagiene, pentru prilejul de a le scoate din penumbra uitării în revista Apostrof, atât de primitoare pentru poezie.

(Traducere de Ioana F. Ciodaru)