EXPOZIŢIA CURIERUL TIMPULUI

Curierul timpului se numeşte insolita expoziţie plastică a lui Flavius Lucăcel, deschisă la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“ din Bucureşti. Picturile sînt făcute pe ţesături ţărăneşti vechi (ştergare, feţe de masă, cuverturi) şi sînt puse în rame aparte, adică în ferestre ţărăneşti sau, unele, austro-ungare (acestea, de la diverse instituţii clujene care le-au scos şi le-au înlocuit cu geamurile termopan). Unele motive din ţesături sînt conservate şi puse în evidenţă în ansamblul picturii de ulei, primind un sens nou. Lucăcel conservă universul ţărănesc de pînă de curînd şi îl înalţă la rang de operă colectivă de autor. A folosit ţesături şi ferestre de la Clara Năprădean, Maria Suciu, Rozalia Cormoş (mama sa), Gheorghe Sână „şi alţi meşteri anonimi“. Îşi numeşte creaţia „obiecte“ (Octavian Vuia spunea că Brâncuşi îşi numea sculpturile „lucruri“; analogia e pur formală, nu vreau să îl arunc pe pictorul clujean în gura răuvoitorilor). Ele sînt o explozie de culoare şi forme care evocă nostalgic o lume acum în curs de dispariţie. Expoziţia a fost deschisă între 27 iunie şi 18 iulie. Au vorbit la vernisaj Ioana Olăhuţ şi Ion Bogdan Lefter. (R.M.)