ALICE VALERIA MICU, AUTOR ŞI AUTORITATE CRITICĂ

Indiferent la ierarhiile literare şi fidel propriei grile interpretative, Dan Cristea ne oferă în Cronicile de la Snagov (Cartea Românească, 2017) un veritabil vitraliu al literaturii române, prin care străbate cu paternă subiectivitate lumina egală a spiritului critic, consistenţa criteriilor estetice şi, nu în ultimul rând, frumuseţea scriiturii. Cronicarul de la Snagov, director al revistei Luceafărul de dimineaţă, Dan Cristea este un cavaler al limbii române pe care o slujeşte prin eleganţa discreţiei de multe decenii cu arma criticii literare. Fidel ideii lui Philippe Solers că „Actul cel mai revoluţionar constă astăzi în a deschide o carte într-o bibliotecă şi în a o citi, gândind ceva despre ea“, Dan Cristea scrie constant cronică literară, şi din 1974 revista care împlineşte în luna iulie 64 de ani de continuă apariţie, poartă amprenta personalităţii sale intelectuale de înaltă ţinută.

Criticul literar este un autor şi, în aceeaşi măsură, o autoritate, îşi exercită puterea şi stabileşte ierarhii, iar autoritatea sa vine nu doar din postura de a oferi propria viziune asupra literaturii, de a decide ceea ce merită a fi luat în seamă, ci şi din calitatea auctorială. Criticul are autoritatea de a oferi informaţii, potrivit propriilor sale referinţe, celor ce vor să descopere în hăţişul literaturii nu doar drumurile drepte, căile bătătorite, locurile comune, ci şi spaţiile pline de farmec, obturate adesea de strălucirea, de imensitatea canonului, pe care aceeaşi autoritate o evidenţiază. Un critic literar iscusit ştie, aşadar, precum un ghid turistic, să îşi conducă cititorii profesionişti sau doar consumatori de literatură, nu numai spre marile edificii, pentru o constantă revizitare, demonstrând prin proba timpului universalitatea acelei opere, ci, construindu-şi propriul fir, scoate la iveală din labirintul complicat al producţiei de carte nestematele, ce au nevoie de un ochi expert să le identifice, punând în lumină frumuseţi altfel ascunse. Vocea auctorială a criticului face din cărţile de cronici o lectură valoroasă nu doar sub nivelul conţinutului intrinsec al demersului de cernere între valoare şi nonvaloare, între pagini strălucite şi versuri de prisos, ci şi prin referinţele ce propun paliere de receptare deschise înspre alţi autori, alte literaturi sau ramuri ale cunoaşterii. Nu în ultimul rând, stilul unui cronicar este haina ce îmbracă deopotrivă laudele şi criticile, făcând din text o marcă a individualităţii.

O culegere de texte critice e mai mult decât o sumă de fişe de autoritate literară, aşa cum remarcăm, parcurgând Cronicile de la Snagov ale lui Dan Cristea, ce oglindesc afinităţile elective ale criticului. Selecţia titlurilor supuse analizei este un aspect important, iar rafinamentul intelectual şi originalitatea lecturii propuse de exeget sunt în congruenţă cu faptul că autorii vizitaţi critic aparţin mai multor vârste şi grupări, demonstrând că, dincolo de criteriul esenţial al gustului literar, Dan Cristea îşi asumă rolul de cititor profesionist, de autoritate critică, de oglindă a cărţilori de azi, îndreptată adesea înspre marea literatură din toate timpurile, la care se raportează constant.

Cu un extraordinar simţ al măsurii, Dan Cristea abordează empatic în Cronicile de la Snagov amănuntul biografic eminescian şi caragialean, romane, volume de poezie, eseuri, jurnale, studii, iar lista autorilor şi subiecţilor este impresionantă: Mihai Eminescu, I.L.Caragiale, Ştefan Cazimir, Marian Drăghici, Gabriela Adameşteanu, Marta Petreu, Gabriel Chifu, Eugen Suciu, Ioan Moldovan, Ion Cocora, Monica Lovinescu, Nicolae Balotă, Carmen Elena Andrei, Ioan Pintea, Ion Horea, Lucian Vasilescu, Nicolae Manolescu, Aurel Pantea, Constantin Mateescu, Dan Sociu, Vasile Dan, Linda Maria Baros, Andrea Hedeş, Doina Ruşti, Liviu Ioan Stoiciu, Alexandru Sincu, Mihai Zamfir, Mircea Cărtărescu, Petru Cimpoeşu, Traian Ştef, Robert Şerban, Ofelia Prodan, Gabriela Gheorghişor, Răzvan Voncu, Livius Ciocârlie, Traian Dobrinescu, Mircea Anghelescu, Ana Blandiana, Cristian Popescu, Alexandra Ciocârlie, Ioan Es. Pop, Viorel Lică, Gheorghe Vidican, Mircea Mihăieş, Gabriela Melinescu, Riri Sylvia Manor, Cătălin Cioabă, Ion Mureşan, Varujan Vosganian, Horia Gârbea, William Shakespeare. Afilierea criticului la Luceafărul de dimineaţă face ca majoritatea cronicilor din volum să fi apărut în paginile acestei reviste în anii 2014-2017.

Neatins de spiritul timpului, de viteza şi superficialitatea cu care este tratată activitatea cotidiană, Dan Cristea se revendică afectiv în primele pagini ale cărţii, ce ţin loc de prefaţă, de la personalităţile Snagovului – Antim Ivireanul, Alexandru Odobescu, Radu Tudoran, Geo Bogza (cu care a fost chiar coleg de redacţie) şi Eugen Suciu. Celui din urmă îi acordă un spaţiu amplu, dovedind şi o afiliaţie intelectuală şi stârnind interesul de a reciti Câteva ore la Snagov, cartea al cărui titlu şi spirit tutelar sunt asumate de Dan Cristea: „Pe acest fond, de tipar şi cărturărie, dar şi de spirit eseistic odobescian, mi-am permis să-mi intitulez această carte de scrieri critice Cronicile de la Snagov“. Alegând drumul direct spre text, cu scurte excursuri despre fiecare autor, Dan Cristea nu ocupă spaţiul dedicat receptării critice cu digresiuni de teorie literară, dar putem observa gustul pentru biografem în cazul cronicilor dedicate Gabrielei Adameşteanu, Gabrielei Melinescu sau clasicilor Mihai Eminescu şi I.L Caragiale. Ca un păstor bun pe câmpiile literaturii, exegetul nu se sfieşte să recupereze autori mai puţin prezenţi în ceea ce el numeşte „antologii severe“, aşa cum încheie cronica la Urma lui Ulysses a lui Gheorghe Vidican sau nume mai rar frecventate de cronicari (cum sunt Cătălin Cioabă, Carmen Elena Andrei, Alexandru Sincu sau Viorel Lică) acordând şansa la o mai bună receptare unor cărţi importante, de vreme ce s-a oprit asupra lor. Autorii se bucură din partea sa de spaţii ample şi desăvârşită atenţie la detalii, de rigoare analitică şi spirit critic, indiferent dacă e vorba de cei din generaţia sa ori de mai tinerii (puţini, ce-i drept) scriitori. Iscoditor mefient, Dan Cristea întoarce pe toate părţile fiecare carte supusă analizei, iar predilecţia pentru cărţile de poezie îl disting ca un cititor atent, un tematist ancorat la timpul marii literaturi, cu radarul setat să descopere mecanismele interioare ale poemelor. Generos în aprecieri, criticul descifrează coordonatele creaţiei, scoate la iveală armăturile pe care se clădeşte discursul poetic, văzut atât în ansamblul arhitectonic al volumului, al grupajului, al temelor, cât şi în secţiunea versurilor memorabile, a fragmentului semnificativ, alcătuind un veritabil glosar de aur al poeziei române.

Poate cea mai mare calitate a interpretărilor critice e aceea de a trimite cititorul spre textul la care se face referire, determinându-l să citească acea carte şi să descopere de-a lungul lecturii, valenţele pentru care Dan Cristea a presărat firmituri de înţelepciune în actul critic, măsură în a aduna cele bune şi în a dojeni, încercând să înţeleagă cele mai puţin bune. Este şi cazul Cronicilor de la Snagov, o admirabilă demonstraţie de iscusinţă critică unde judecăţile de valoare sunt echilibrate, departe de sunetul de tinichea al multor încercări critice, iar reproşurile au blândeţea catifelei ce îmbracă o structură de o metalică infailibilitate. Fără să se ferească de scăderile unui text, Dan Cristea îşi susţine demersul interpretativ cu exemplificări ce dovedesc rafinatul cititor de literatură, iar judecăţile de valoare fac din el un critic influent, pe a cărui repere critice te poţi baza că îţi vor îndruma paşii, precum o busolă, spre tot ce are mai valoros literatura contemporană.