Ioana Ieronim

1-2. Mă interesează literatura ştiinţifică în câteva direcţii: ceea ce numim ştiinţe umaniste în general, fizică, biologie, astronomie, interferenţe… Ultima carte citită, zilele trecute, este Antimemoria maestrului Nicolae Brânduş (Eikon, 2021), o sinteză muzicologică de excepţională complexitate şi relevanţă, pe tema gândirii muzicale contemporane – pornind de la experienţa componistică şi interpretativă a autorului, de la demersul lui creator, îngemănat cu explorarea teoretică (filosofică, ştiinţifică).

Am revizitat recent cărţi demult iubite, Poetica matematică a lui Solomon Marcus, Wisdom of the West, de Bertrand Russel, gândirea lingvistică a lui Noam Chomsky, cu interesanta sa clarviziune în timp şi noutăţile… Iar acum, acest György Buzsáki, cu al său The Brain from Inside Out, o încercare de a descifra mereu indescifrabilele mistere ale creierului nostru. Îl urmăresc şi eu, ca atâta lume, pe super-vizibilul Yuval Harari. Şi am luat cunoştinţă abia acum – cu un război feroce, în plină desfăşurare lângă noi! – de genul de filosofie care animă acţiunile Moscovei (… filosofie-pretext, filosofie-stindard-în-baionetă, cum am mai văzut şi păţit din partea aceea, nu demult).

Sunt lecturi asupra acestei lumi, pe care, oricâte chei am avea, nu sfârşim de-a o „citi“ şi reciti, pentru a încerca să înţelegem.

3. Este ambianţa mentală devenită pentru mine firească de timpuriu. A doua natură, cum se spune. De aceea, mi-ar fi, în general, greu să separ şi să numesc urmările, cum spuneţi. Un exemplu pot însă da: în anii ’80, scriam, pe lângă alte feluri de scris, „poeme electronice“, ca efect al fascinaţiei mele pentru fizică şi în dialog cu universul virtual ce se deschidea, declanşând noi energii. Între timp, virtualul n-a întârziat să devină, pentru tot mai mulţi, a doua natură…

Este evident că lecturile scriitorilor (variate ca formă şi suport) iradiază, fără frontiere, în ceea ce ei vor avea de spus într-un moment sau altul.