Valeriu Râpeanu

S-a stins din viaţă criticul, istoricul literar, profesorul şi editorul Valeriu Râpeanu (28 sept. 1932, com. Ploieştiori, jud. Prahova – 12 iun. 2022, Bucureşti). A învăţat la Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel“ din Ploieşti (1942-1950) şi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, secţia Limba şi Literatura Română (1954). Doctor în litere la Universitatea din Bucureşti (1999).

A fost redactor la „Gazeta literară“, la „Luceafărul“ şi la ziarul „Scânteia“. Între 1970-1972 a fost vicepreşedintele Radioteleviziunii Române, iar din 1972 până în 1990 a fost directorul Editurii Eminescu. A predat ca lector universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti (1966-1969) şi la Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti (1969-1970); conferenţiar (din 1991), precum şi şef de catedră la Facultatea de Filosofie-Jurnalistică a Universităţii „Spiru Haret“ din Bucureşti.

A debutat în 1954 în „Gazeta literară“ şi a colaborat de-a lungul vieţii, la „Luceafărul“, „Scânteia“, „România literară“, „România liberă“, „Flacăra“, „Curierul Naţional“, „Curierul Naţional Magazin“, „Maske und Kothurn“ (Viena), „Rivista di Etnografia“ (Napoli) etc.

Dintre numeroasele volume publicate, menţionăm: George Mihail-Zamfirescu. Schiţă monografică (1958); Noi şi cei dinaintea noastră (1966); Vlahuţă şi epoca sa (1966); Interferenţe spirituale (1970); Călător pe două continente (1973); Interpretări şi înţelesuri (1975); Cultură şi istorie I (1979), II (1981), III (1989); I.G. Duca (2004); Tărâmul unde nu ajungi niciodată. Itinerare istorice şi artistice (1982); Memoria şi feţele timpului (1983); Scriitori dintre cele două războaie mondiale. De la N. Iorga… la Liviu Rebreanu, Mihail Sorbul, Tudor Vianu, Perpessicius, Cezar Petrescu, Victor Ion Popa, George Mihail-Zamfirescu, I. Peltz, Tudor Teodorescu-Branişte. Epilog eminescian (1986); N. Iorga. La vie de l’Histoire et l’histoire d’une vie (1989); N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu. Polemici, controverse, elogii (1998); Nicolae Iorga (1994); Enescu. Contribuţii documentare, Reconstituiri, Interpretări (2003); Orientări în cultura română modernă (2005); N. Iorga 1940-1947 (vol. I – 2001; vol. II – 2002); Oameni iluştri. Convorbiri şi rememorări (2009); Scriitori români. De la I.L. Caragiale la Radu Tudoran (2010).

A îngrijit ediţii din scrierile lui Alexandru Vlahuţă, Panait Cerna, George Mihail Zamfirescu, Mihail Sadoveanu, Cella Delavrancea, Marcel Mihalovici, C. Rădulescu-Motru, Hortensia Papadat-Bengescu, Cezar Petrescu, Ionel Teodoreanu, C. Banu, Radu Tudoran, I.L. Caragiale, cea mai importantă parte a acestei activităţi fiind dedicată operei lui Nicolae Iorga, multe dintre aceste realizări fiind semnate împreună cu Sanda Râpeanu. A alcătuit importante antologii de dramaturgie, de poezie şi memorialistică.

A fost onorat cu Premiul „Ion Creangă“ al Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1982), Premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru (1987) ş. a.

Prin dispariţia lui Valeriu Râpeanu, critica şi istoriografia românească suferă o ireparabilă pierdere.