ION POP: BATE ŞI ŢI SE VA DESCHIDE

Poţi să stai în faţa unei uşi închise

până ce te apucă disperarea

şi te auzi urlând,

ori până ce,

după atâta încordată aşteptare,

uşa devine Simbol.

 

Ce-o fi dincolo? – te întrebi,

ca un hermeneut cu experienţă, –

sunt prietenii mei care au uitat

că mă invitaseră la cină,

o periculoasă lumină în care

am exploda împreună,

un întuneric în care foşgăie

mii de gândaci de bucătărie,

metafore inestetice pentru semne de întrebare,

ba, poate, chiar Fiul Omului, omului,

omului –

cinând singur,

cu Pâinea pe masă,

în cupă cu Vin?

Atâtea şi atâtea

ipoteze de lectură.

 

Dar dacă Dincolo-i numai dincolo?

 

Ca să nu stau totuşi degeaba,

încep să bat din nou,

cu vechiul meu deget arătător.

Şi bat, şi tot bat, –

tăcere, sânge de gust îndoielnic pe clanţa uşii,

dar nu mă las,

bat şi tot bat.

 

Şi mă tem tot mai tare

că-mi voi petrece ani buni,

bătând şi bătând.

Chiar dacă bănuiesc,

devenind dintr-o dată foarte modest,

că nu voi putea, cu prosteasca mea încăpăţânare,

decât să fac

într-o zi oricât de îndepărtată

o biată, ridicolă

gaură-n uşă.

 

12 martie 2021