a17

Marea cea Mare şi Micii cei… mici

Lucian Vasiliu

Suntem cultură mare, dacă ne gândim, de pildă, la Dimitrie Cantemir! L-am văzut înscris pe uriaşul perete al personalităţilor lumii, de pe clădirea bibliotecii de pe colina Panteonului, la Paris. Numele Demetrius Cantemir este într-o vecinătate relevantă, cu Leibniz şi Newton…

Suntem cultură mare, prin marile valori, de ieri şi de astăzi, prin vârfurile noastre culturale, fie că este vorba despre Brâncuşi, Enescu, Cioran sau despre cinematografia ultimilor ani, răsfăţată cu premii de rezonanţă…

Suntem şi cultură mică (nicăieri în lume nu există numai cultură mare sau numai cultură Mică!), în sensul submediocrităţii: cohortele de proletcultişti de odinioară, care au slujit sovietizarea, de/românizarea, de-normalizarea; batalioanele de veleitari, de impostori, de „închipuluiţi“ (vorba junimistului Ion Creangă); brigăzile de inculţi, de mercenari, de improvizaţi care, în loc să promoveze valorile, accentuează, încurajează (sic!) vulgarul, suficienţa, comercialul epidermic!

Expresia dumneavoastră, „făgăduiala măreaţă“, a rămas, deseori, o iluzie din care s-au hrănit bunicii, părinţii, chiar şi noi, ascultători fideli de Radio „Europa liberă“, „Vocea Americii“…

A se vedea rezultatele sovietizării, izolării, dictaturii proletariatului: România de Est, partea de ţară fărâmiţată, sfâşiată de sârme ghimpate, de la Marea cea Mare spre Transnistria, Herţa şi Cernăuţi… Apoi, fără alte comentarii: exilul, diaspora, exodul, de la Mircea Eliade la migraţia relativ recentă!

Tatăl meu, preot interbelic de ţară, absolvent al Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, a împărtăşit, a susţinut idealurile studenţilor mai mari: Lucian Blaga, D.D. Roşca, Ion Petrovici, Tudor Vianu, Mihai Ralea, precum şi ale multor altora, care visau europenitatea deja exprimată de cronicari, de Şcoala Ardeleană, de paşoptiştii „Daciei literare“, de junimiştii „Convorbirilor literare“…

Copiii noştri au, din fericire, şansa, posibilitatea să studieze în Vest. Este o rază de normalitate, pe fondul prăbuşirii Zidului Nefericit de la Berlin. Cultura noastră îşi revine, cu dificultate, după decenii de rătăcire printre mici şi gunoaie festive, după ipocrite „defilări“ şi trâmbiţate utopii!

Oricum, alternativa… Siberia sper că s-a îndepărtat de noi, pentru totdeauna!