Ion Vartic, Anul Radu Stanca

• Radu Stanca în Piaţa Schiller din Sibiu.

La aproape 65 de ani de la moartea lui Radu Stanca – scriitorul care n-a apucat să-şi vadă nici o carte tipărită şi nici vreo piesă de teatru montată – existau şapte monografii (inegale valoric) consacrate operei sale. După cum, în cele şase sinteze critice asupra Cercului Literar de la Sibiu/Cluj îi sînt dedicate capitole şi diverse analize. Menţionez una dintre ele, cu caracter comparatist: Cercul Literar de la Sibiu şi influenţa catalitică a culturii germane, apărută în 2000 şi aparţinînd lui Ovid S. Crohmălniceanu şi Klaus Heitmann. Totodată, precizez că un capitol special privitor la relaţiile atît de importante dintre Blaga şi cerchişti se află în cartea Martei Petreu, Blaga, între legionari şi comunişti, 2021.

Era însă imperios necesar şi ca o nouă generaţie critică să reconsidere istoria Cercului Literar de la Sibiu/Cluj. O face Mirela Nagâţ în monografia Radu Stanca. Opera trăită, apărută recent la Editura Universităţii din Bucureşti, cu o prefaţă de Angelo Mitchievici. Întotdeauna foarte bine pregătită, Mirela Nagâţ este titulara celei mai complexe emisiuni, „Intrare liberă“, de la TVR Cultural. Acest lucru se confirmă întrutotul şi în monografia menţionată mai sus. Ţinînd seama, pe de-o parte, de exegezele precedente (monografii, studii şi articole), iar pe de alta, cercetînd integrala arhivă a scriitorului, Mirela Nagâţ nu numai că reanalizează, documentat, sistematic şi inteligent, biografia şi creaţia literară şi regizorală a lui Radu Stanca, ci îi şi restabileşte profilul de lider, de „cap teoretic şi filosofic redutabil“ al grupării. Importantă şi exactă analitic e, în acest sens, paralela făcută de exegetă între „postura colectivă“ cerchistă şi „identitatea posturală“ a lui Radu Stanca. Impresionantă e şi descrierea minuţioasă a „şantierului“ nenumăratelor proiecte de piese de teatru (peste 40) rămase de la un creator care, prin sfîrşitul lui pretimpuriu, se revelă ca un Euphorion al grupării cerchiste. Astfel, aceste proiecte mai mult sau mai puţin explicite sînt sistematizate în felul următor: 1. filonul tradiţional şi fabulos (în linia basmului şi a baladescului); 2. filonul istoric, filosofic, mitologic, politic, reinterpretat; 3. filonul relaţional-citadin; 4. filonul „vremurilor noi“; 5. filonul care tematizează condiţia modernă a artistului, a scriitorului. Incitantă este totodată minuţioasa sinteză referitoare la receptarea critică a „celui mai cunoscut poem al lui Radu Stanca, adevărat hit al liricii sale, Corydon“. De asemenea, Mirela Nagâţ conturează pas cu pas „o biografie care să completeze puzzle-ul operei de viaţă şi creaţie, astfel încît un desen coerent să fie perceptibil“.

Cunoscînd această carte încă din stadiul în care era o teză de doctorat, Marta Petreu a conchis: „Minuţios documentată, sistematică şi clară, cercetarea Mirelei Nagâţ reconstituie exemplar biografia evenimenţială şi sufletească a scriitorului şi regizorului Radu Stanca, liderul necontestat al Cercului Literar. Există cărţi care nu numai că aduc un spor de cunoaştere asupra unui scriitor, ci îi şi fac acestuia dreptate – postumă –, căci îl aşază în raftul valoric care i se cuvine. Radu Stanca. Opera trăită este o asemenea carte“.

Simultan cu apariţia excepţionalei cărţi a Mirelei Nagâţ, la Editura Şcoala Ardeleană a apărut volumul Radu Stanca, Problema cititului. Contribuţii la estetica fenomenului literar. E vorba de teza de licenţă în Litere şi în Filosofie a lui Radu Stanca, susţinută în 1942, în cadrul Universităţii clujene, aflată pe atunci în refugiu la Sibiu. Cum a remarcat îngrijitorul ediţiei actuale, profesorul şi esteticianul Mircea Muthu, Radu Stanca se revelă, cu teoria sa asupra lecturii, ca un strălucit precursor al teoriei receptării (it est a lecturii) configurată 30 de ani mai tîrziu, în jurul anilor ’70, de H.R. Jauss şi de Şcoala de la Konstanz. Adaug şi că, prin definirea „cititului proiectant“ ca unul adecvat textului dramatic, Stanca îl precedă pe Luigi Pareysón cu anumite paragrafe din Estetica sa (1954).

Volumul acesta conţine, pe lîngă un Tabel cronologic al scriitorului, şi un masiv Dosar exegetic, în selecţia Alinei Hucai. Sînt antologate, integral sau fragmentar, texte de: Nicolae Balotă, Livius Ciocârlie, Valeriu Cristea, Ioan Cristescu, Constantin Cubleşan, Ştefan Aug. Doinaş, Claudiu Komartin, Monica Lazar, Ion Bogdan Lefter, Ioana Lipovanu, Nicolae Manolescu, Doris Mironescu, Mircea Muthu, Mirela Nagâţ, George Neagoe, I. Negoiţescu, Virgil Nemoianu, Ioanichie Olteanu, Nicolae Oprea, Irina Petraş, Marta Petreu, Petru Poantă, Ion Pop, Cornel Regman, Miruna Runcan, Alexandra Safta, Aurel Sasu, Eugen Simion, Ion D. Sîrbu, Valentin Taşcu, Mircea Tomuş, Radu Vancu, Dragoş Varga-Santai, Ion Vartic, Răzvan Voncu, Mircea Zaciu.

În fine, Editura Şcoala Ardeleană precizează că apariţia volumului este: „Omagiu editorial la 105 ani de la naşterea poetului, eseistului, traducătorului, omului de teatru, lider al Cercului Literar de la Sibiu, Radu Stanca, şi la 80 de ani de la apariţia Revistei Cercului Literar de la Sibiu“.

De fapt, aceste precizări se potrivesc şi pentru monografia Radu Stanca. Opera trăită a Mirelei Nagâţ, întrucît, ca teză de doctorat, a fost susţinută la Universitatea din Bucureşti în 2025.