Mihaela Mudure, Pe drumul spre Premiul Booker

În 2025, Kiran Desai, fiica unei alte stele a scrisului anglo-indian, Anita Desai, s-a confruntat cu înfrângerea, romanul ei The Loneliness of Sonia and Sunny (Singurătatea Soniei şi a lui Sunny) ajungând doar pe lista scurtă a prestigiosului Premiu Booker. Kiran Desai este cunoscută publicului românesc pentru celălalte două romane ale sale: Hullabaloo in the Guava Orchard (tradus Zarvă în livada de guave, de Cătălina Necula) şi The Inheritance of Loss (tradus Moştenitoarea tărâmului pierdut, de Vali Florescu), acesta din urmă recompensat cu Premiul Booker în 2006. Timp de douăzeci de ani, Kiran Desai a lucrat la Singurătate, roman amplu, cu o schemă narativă în care se combină romanul de familie, romanul post-colonial de migraţie, romanul de dragoste, realismul clasic şi cel magic, lumea cotropitoare a mass-mediei actuale, în care îşi câştigă existenţa atât Sunny, cât şi Sonia. Nu lipseşte nici dimensiunea culinară şi, dacă acceptăm existenţa romanului culinar, Singurătatea poate candida cu succes. Bucătarii sunt personaje importante, hrana este apetisant comentată, bucătăria este unul dintre spaţiile cele mai relevante ale interioarelor în care se mişcă personajele. Romanul lui Kiran Desai are ceva din amploarea epopeilor indiene. Pe de altă parte, în bună tradiţie a scriitorilor post-coloniali, romanul e scris în limba colonizatorilor, adică într-o engleză asezonată cu numeroase lexeme care ţin de tradiţia culinară sau de obiceiurile din subcontinent.

Potrivit propriei mărturisiri a romancierei într-un interviu acordat ziaristei Christiane Amanpour la CNN, punctul de pornire al romanului a fost influenţa exacerbată acordată rasei în Statele Unite. În opinia lui Kiran Desai, discuţia despre orice problemă ajunge să aibă, obligatoriu, şi o dimensiune rasială în această ţară. Desai nu aminteşte, sau nu vrea să amintească şi faptul că, în englezeşte, substantivul “race“ poate fi şi verb, cu sensul de a participa la competiţie. Mesajul lui Desai se referă, deci, şi la apriga competitivitate din Statele Unite. Aici, nu doar rasele sunt în competiţie. Modul de viaţă american presupune obligatoria intrare a individului în lupta pentru victorie. Cei care refuză acest mod de viaţă sunt fără milă expulzaţi la periferia visului şi a bunăstării materiale americane.

Kiran Desai oferă cititorului un impresionant arbore genealogic al Soniei şi al lui Sunny. Idiosincraziile părinţilor sau bunicilor informează relaţiile dintre înaintaşi şi dintre eroii principali. Nu lipsesc din vizorul naratorului omniscient servitorii, prietenii şi chiar animalele de companie ale celor două familii. Mobilitatea, varietatea etnică şi culturală a personajelor este impresionantă. Ele călătoresc, se stabilesc şi se restabilesc în India, Statele Unite, Europa sau Mexic. Cum autoarea însăşi provine dintr-o familie de intelectuali indieni care s-au reinventat pe alte meridiane, nu lipsesc referinţele la romi, consideraţi a fi „migranţi indieni timpurii“ (450). Accentul cade, însă, pe indienii occidentalizaţi, care ezită între ţara lor de origine şi ţara de adopţie, au probleme cu limba în care să se exprime sau cu traducerea sinelui lor profund într-o limbă sau alta.

Trama de bază a romanului este o poveste de dragoste: găsirea şi regăsirea lui Sunny şi a Soniei, doi indieni care ajung să trăiască în Occident, dar îşi vor împlini iubirea pe una din plajele din Goa. Această subtilă alegere spaţială reafirmă dimensiunea multiculturală a romanului. Statul indian, Goa, a fost colonie portugheză timp de 450 de ani, fiind un loc în care Occidentul şi Orientul se întâlnesc şi se ajustează reciproc.

Precum mulţi alţi confraţi anglo-indieni, Kiran Desai este preocupată de opoziţia Est-Vest şi există o anume raportare, nemărturisită clar, dar evidentă, la orientalismul saidian. Personajele din Lumea a treia au un anume complex de inferioritate, construit de o anume istorie, iar cei din Lumea mai norocoasă istoric nu se pot dezbăra de un anume, simetric, complex de superioritate.

Diferenţele de clasă în India sau aiurea sunt notate cu acribie, dar ele nu împiedică un copleşitor sentiment al unităţii umane, diversă şi identică în acelaşi timp. Realismul nemilos cu care autoarea descrie clivajele sociale din India sau din Statele Unite se întâlneşte cu pagini în care realismul magic scoate cititorul într-o cu altă dimensiune a realităţii narative. La nivel oniric, fantome bântuie personajele, trimiţând semnale fatidice privind destine, primejdii, sau bucurii neaşteptate. Unul din firele narative ale acestui roman copleşitor este odiseea recuperării unei amulete hinduse care îi va readuce alături pe Sonia şi pe Sunny. După aventuri, traume şi descinderi în lumea interlopă sau în fantastic, romanul se încheie cu un frumos happy-end, deplina unire în valurile mării a celor doi îndrăgostiţi, pe care îi leagă originile indiene şi experienţele cosmopolite.

Există în acest roman şi un filon existenţialist. Lumea actuală este o lume a singurătăţilor. Demonul însingurării îi chinuie pe toţi, reuşind să treacă inclusiv fruntariile artei sau ale subconştientului. Bunăstarea, mobilitatea, pălăvrăgeala excesivă de pe internet nu ajută la depăşirea acestei dureroase realităţi.

Romanul lui Kiran Desai este, cu adevărat, o oglindă a societăţii globale contemporane, bogăţia problematicii, a ideilor, a perspectivelor fiind mai mult decât impresionantă. Chiar dacă nu a câştigat Premiul Booker, romanul lui Kiran Desai va rămâne, cu siguranţă, unul dintre marile romane ale secolului al XXI-lea.

Referinţe: Kiran Desai. The Loneliness of Sonia and Sunny. Londra şi New York: Hogarth, 2025.