Oana Boşca-Mălin, Poetry Village

• Oana Boşca-Mălin, Ruxandra Cesereanu şi Gabriella Pace.

În luna septembrie, în zilele de „vară indiană“ ale Romei, de câţiva ani are loc un festival de poezie ambientală care îşi află locul potrivit nu departe de Via Appia Antica, în Parco della Caffarella: un ecosistem păstrat în forma neurbanizată, rustică, ce stă mărturie, în acelaşi timp, unor mituri şi legende dintre cele străvechi, cu primii regi şi primele legi, aşa cum numai Titus Livius ştie să povestească despre întemeierea Urbei. Iar ediţia din anul acesta a fost deschisă de un dialog literar şi de o întrepătrundere de armonii poetice între Ruxandra Cesereanu şi Gabriella Pace, două voci ale căror acorduri au surprins audienţa, dar în primul rând pe cele două protagoniste ale întâlnirii. Prin prezenţa Ruxandrei Cesereanu, organizatorii Marco Fratoddi şi Carlo Pulsoni au acordat României statutul de ţară invitată de onoare a ediţiei.

Poetry Village a fost fondat în anul 2020 de Saperenetwork, în colaborare cu revistele Insula europea şi Saperambiente şi având sprijinul autorităţilor şi al comunităţii locale. Ideea organizării a venit ca un răspuns la izolarea legată de pandemia de Covid, la debut festivalul reunind 18 poeţi (9 italieni şi 9 europeni), în jurul unei lecturi centrate pe valoarea frumuseţii, a diversităţii biologice şi culturale şi a naturii, în general, ca patrimoniu al comunităţii. Festivalul propune publicului lecturi, ateliere de scriere şi prezentări literare, precum şi spectacole de teatru şi dans, proiecţii de filme, arte vizuale etc., având ca scop punerea în valoare a poeziei ca artă transversală şi arhetipală.

În seara de 11 septembrie 2025, chiar la deschiderea ediţiei a treia a festivalului, pe o scenă ridicată la marginea parcului, a avut loc o întâlnire literară între două poete care au găsit o armonie rară în schimbul de idei şi în lecturile poetice: Ruxandra Cesereanu şi Gabriella Pace. Introdus de jurnalista Asia Vaudo şi de mine, reprezentând Accademia di Romania in Roma, şi moderat de profesorul Carlo Pulsoni de la Universitatea din Perugia, dialogul a captivat publicul timp de o oră şi jumătate, de la mitologia romană la istoria poeticii europene, de la propriile definiţii ale poeziei la legăturile dintre arta lirică şi alte arte, ajungând inevitabil la semnificaţiile culturale şi emoţionale pe care fiecare dintre poete le dă Romei. Un dialog dens, întrerupt din când în când de lecturile celor două poete din versurile proprii.

Participanţii au continuat conversaţia până târziu în noapte, bucurându-se de concursuri de slam poetry, spectacole de teatru şi discuţii pe teme culturale, printre iepurii care populează această incredibilă oază de verdeaţă, pace, istorie şi mitologie, care este Parco Caffarella. Dialogul dintre cele două poete nu s-a încheiat aici, întrucât, întoarsă acasă, Ruxandra Cesereanu a tradus în româneşte două din poeziile Gabriellei Pace.

 

Gabriella Pace

 

Orfeu (III)

 

Nu din dragoste sau din deznădejde

te-ai întors să-ţi priveşti iubita

ştiai că o vei pierde

cu acel gest copilăresc

a fost bezna iadului, nimicnicia,

umbra atotdevoratoare

care te-a chemat înapoi

îndemnat de foşnetul paşilor ei

o îndoială, un oftat,

un băiat ademenit de lumea celor vii

te-ai întors şi s-a sfârşit,

pentru totdeauna.

 

Apollo (XII)

 

Dacă scrutez chipul nopţii întunecate

enumăr locurile în care memoria

impune vegheri şi privegheri febrile

s-a sfârşit nerăbdarea tăcerilor sensibile

care arde totul, grăbeşte totul în anul

care porneşte pe drumul de întoarcere

noi intenţii şi planuri

am făgăduit

sub templul lui Apollo

zeu al arcului de argint

un port la care am sperat

sau a fost poate doar amintirea unui nume

zeu al luminii şi al divinaţiei

care cunoaşte absenţa care ştie

ce ceruri livide ce deşerturi

îi aşteaptă pe cei care părăsesc un port

pentru o nouă debarcare, fericiţi mai mult

din pricina hazardului decât de a putea întâlni

din nou într-o zi

ţărmul său nisipos.

 

Traducere de Ruxandra Cesereanu