Durs Grünbein s-a născut în 1962 la Dresda, în fosta rdg. Scriitor prolific, a publicat numeroase volume: versuri, eseuri şi însemnări, prelegeri: Jenseits der Literatur. Oxford Lectures (2020) [Dincolo de literatură, Tact, 2025], librete, traduceri (Eschil, Seneca etc.). Cea mai recentă carte a sa este una de proză: Der Komet. Ein Bericht (2023). O antologie lirică în limba română, unde se vor regăsi şi poemele de mai jos, se află în pregătire la Editura Tact: Un dispozitiv pentru captat viitorul. Poezii alese | 1988-2022.

 

Clarificare tardivă

 

Cît de repede se stinge totul, variaţiunile de lumini, rîsul,

Ziua de Apoi. Abia ce fuseseră versanţi impenetrabili,

Că s-au şi năruit zidurile înălţate. În întuneric,

Stepa se reîntoarce-n oraş, legenda

Despre traiul în hoarde, lîngă vetrele neacoperite şi lipsit de adăpost.

Miorlăitul pisicilor alungate, asemănător ţipătului primordial,

Aminteşte de înfierare, de caznele mongole,

De iniţierea copiilor ageri, trimişi la moarte,

Pricepuţi la vînătoare, evitînd isteria.

Uitate durerile mersului vertical, minciunile mărunte

De la canapea pînă la telefon, în spatele cocktailurilor colorate

Joaca de-a v-aţi ascunselea. Intrigi despre valoarea neînsemnată

Înaintea suprafeţelor unui oraş care se-nchide,

A crimelor niciodată elucidate, această despărţire de tot.

Majoritari, minoritari, sau cum se vor mai fi grupînd mulţi –

Pînă cînd din priviri se iscă ceartă şi individul

Devine ciudat, precum un hîrb

Aterizat într-un şanţ, pe lăzile cu fructe,

Sau un colac de salvare roşu, într-un parc la marginea unui iaz,

Dimineaţa, pe mizerie, ochii sclipitori ca două ace de gămălie,

Ai unui şoarece gri turtit.

Ofensat de trecerea norilor, seara tîrziu

Începi să te cerţi cu necunoscutul

Dumnezeu analitic. Cu trecerea anilor,

Timpul te pune în legătură cu pulsul arterei carotide.

Abia te auzi vorbind, că o bănuială îţi şi tulbură fiecare cuvînt,

Cum că cineva ar fi pe urmele tale, tu însuţi,

Umbra ta gramaticală. Mai întîi bîiguiala,

Apoi raportul, întîi interdicţiile dragi, mai apoi

Masca de protecţie, pelicula de piele uscată.

Inobservabil precum moartea se strecoară

Ceea ce cînta-n articulaţii, în ticăitul ceasurilor, în pocnitul

Încheieturilor degetelor pînă-n faţa microfonului.

Întreaga agitaţie ia repede cuvîntul, acolo unde se anunţă individul

Din mijlocul unei vaste gălăgii metalice. După logica

Primelor momente, copilul se pierde

În oglinda concavă: jur-împrejur, totu-i distorsionat.

Născut seara, la drum prin oraşe periculoase

În zori, familiarizat deja cu treptele-nsîngerate,

Predat adversităţii, drept complice al golului,

Către amiază erai deja avertizat cu privire la tine însuţi.

Ceva s-a pierdut, şi orice tăcere era penibilă

Înainte să fii existat, de cînd ai auzit oasele,

Freamătul bucăţilor de craniu, tăcînd

Ca nişte buze vulgare.

 

Traducere de Manuela Klenke

 

Echidistanţă

 

„Eşti puţin distras“ – era o sintagmă

pe care el, visător lipsit de apărare, o auzea adesea.

I-o spuneau profesorii, mama, prietenii,

pe un ton de reproş, de-a dreptul indignaţi.

 

Mereu aceeaşi sentinţă, mai deloc schimbată:

„Eşti cu mintea-n altă parte“ – o judecată

ce putea uşor strica o relaţie.

 

Să fii căzut pe gînduri, în mijlocul

hăţişului de apariţii sau în unul dintre

luminişurile unde poposeau clipele,

ce era aşa rău? Nu rănea pe nimeni

 

…să fii mai mult printre lucruri decît printre

cuvinte sau între cuvinte

şi lucruri, într-o ţară a nimănui

între creierii vibrînd necontenit.

Înăuntru şi-afară, departe şi-aproape,

între poli, teze, fronturi,

în distanţa mediană, altunde, altunde!

 

În Islanda, abia ce se vorbise despre Islanda,

că toţi se şi aplecaseră deasupra atlaselor şcolare.

În pădurile Canadei, printre vînătorii de-animale cu blană –

pădurile-ncepeau la ieşirea din localitate,

o aşezare de colibe din bîrne, verde ca brazii.

Cu ciori pe crengile din faţa ferestrei –

Ia te uită, erau venite din Rusia,

ca trupele Armatei Roşii.

 

Ce-i drept, adesea îşi dorea să fie-n altă parte,

să-şi lase-n urmă secolul jigărit

al crimelor în masă şi-al gîlcevilor ideologice,

al fanaticilor şi-al telespectatorilor,

în care fuga de lume era considerată slăbiciune, escapist,

un cuvînt de ocară ce-l atingea cu-adevărat.

 

Tocmai cînd îi plăcea să gîndească în curbe, parabole,

s-a-ndrăgostit, elev slab la geometrie,

de liniile paralele, oripilat doar de ideea

că ele se intersectează în infinit.

Era grandomanie cînd el visa

la curbe de nivel adiacente şi planuri

şi că nu toate ar pieri, chiar dacă

marea şi munţii abia mai păstrau distanţa.

Întîlneşti morţii şi le doreşti noroc.

 

El era de obicei absent, nu întru totul atent

la ceea ce-i preocupa pe majoritatea, propriul său stăpîn

pe timp şi pe spaţiu. Îşi punea întrebări

care n-aveau ce căuta în ora de curs,

şi nici mai tîrziu, cînd studiile

s-au încheiat şi el a continuat singur,

tot mereu pe gînduri.

În vreme ce-n jurul lui imperii întregi, realităţi

s-au surpat, s-au prăbuşit una peste alta,

ca regulile păstrării distanţei,

şi-ntr-o bună zi a-nceput să scrie poezii.

 

Traducere de George State