Paul Farkaş, Un homo faber al timpurilor noastre

Nu pot să nu mă gândesc la descrierea făcută de Hannah Arendt şi Max Scheler a omului creator, făuritor, a omului ce-şi construieşte propria lume şi propriul destin. Şi nu pot să nu-l leg pe bunul nostru prieten de aceste concepte la care el a aderat din însăşi copilăria sa. Lucăcel reprezintă toate aceste concepte care i-au fost moştenite pe undeva genetic în spaţiul mirific al Alunişului natal.

Lucăcel n-are stare, fiind în continuă mişcare şi căutare de noi proiecte artistice, literare sau pur şi simplu umane. Viaţa este prea scurtă pentru a te ocupa doar cu trivialităţi, ea trebuie umplută, în afara unei familii iubitoare şi fericite, cu multe alte fapte umaniste, cu legături călduroase sau de prietenie cu toţii semenii care-ţi apar pe drum sau pe prispa casei, iar Flavius este modelul cel mai natural şi încărcat de bunătate şi dorinţa de a realiza exact cele arătate mai sus.

Flavius este şi un foarte bun prieten al poporului evreu, un iubitor al Israelului. Aceste sentimente adânci i s-au insuflat încă din timpul copilăriei de către părinţii lui, oameni simpli, oameni adevăraţi. Tatăl lui Flavius, Sanyi, a trăit printre evreii Alunişului, i-a cunoscut atât la bine, cât şi la rău. I-a văzut cum erau încărcaţi în căruţele pregătite de horthişti pentru a fi ghetoizaţi iar apoi duşi la Auschwitz pentru a fi distruşi de călăii nazişti. Deşi n-a apucat să fie martor ocular, copilul şi tânărul Flavius i-a ascultat pe bunii săi părinţi şi a rămas cu aceste oribile mărturii din Aluniş, mărturii ce trebuiau multiplicate pe plan nord-transilvan la mai bine de 150.000 de evrei distruşi în lagărele morţii din Germania, Austria sau Polonia.

Flavius ne-a vizitat de nenumărate ori, ţesând legături foarte trainice cu mulţi israelieni de-a lungul anilor. El nu este un novice influenţat de novicii politicii antisemite din vestul Europei sau de pe campusurile americane. El este convins de bunătatea, ingeniozitatea, viabilitatea şi rezilienţa poporului israelian. De aceea, cred eu, Flavius a fost primit şi acceptat de societatea noastră cu aceeaşi monedă, cu braţele deschise.

Rolul lui Flavius în toate proiectele noastre culturale dintre România şi Israel este, de asemenea, deosebit de instrumental. El a facilitat multe întâlniri literare în frumosul Sălaj, la Cluj, în Maramureş, Bihor, Reghin, Bistriţa pentru a aminti doar câteva din cele mai de seamă locuri transilvane. Flavius a fost cooptat de regretatul nostru prieten Radu Ţuculescu pentru a fi al patrulea muschetar, vorba poetului Adrian Popescu. Acum el a devenit al treilea iar Radu, sunt sigur, zâmbeşte împăcat de pe crestele norilor.

Flavius a reuşit, de asemenea, să dea viaţă unui proiect foarte important prin care împreună cu doi inimoşi români şi israelieni, Adrian Crivii şi Belu Simion Făinaru, au reuşit să primească aprobările de rigoare ale autorităţilor de la Satu Mare pentru a muta o casă evreiască făcută din lemn, din Cămârzana la Muzeul Etnografic de la Cluj. Este un proiect mare şi important prin care se punctează adevăruri de necontestat, prezenţa şi contribuţia evreilor alături de români şi maghiari la viaţa de zi cu zi a satului transilvănean, la bunăstarea societăţii româneşti.

După refacerea acestei case pe una din colinele muzeului clujean, artistul Belu Simion Făinaru va contribui la crearea unei atmosfere autentice evreieşti în această casă.

În fine, proiectele lui Moshe B. Itzhaki şi ale mele de peste zece ani de acum, proiecte prin care apropiem literatura română prin cei mai buni poeţi contemporani de cultura şi cititorii israelieni şi la fel, cultura israeliană de cititorii români, trebuie spus că au creat un mare impact în cele două societăţi, chiar dacă afirmaţia ar părea neavenită pentru unii. Închei prin a vă informa că 24 de psalmi scrişi de Moshe în memoria lui Radu vor apărea atât la Tel Aviv, cât şi în traducerea noastră la Bucureşti. Un alt volum de poezii de Ioan Pintea se va lansa în curând în ebraică aici la Consulatul General în viitorul apropiat, cu bunăvoinţa şi sprijinul Dlui. Consul General Brîncoveanu.