Ion Bogdan Lefter, Sir Gawain şi altele, şi alţii

Am mai notat pe parcurs: ca oricare tematică asupra căreia ne concentrăm, dar cu atît mai mult cînd sînt implicate cea mai importantă limbă de circulaţie internaţională a contemporaneităţii şi zonele de pe Glob în care ea e „maternă“, difuzînd de-acolo înspre lumea largă, „şantierul“ meu anglo-americanistic a atras non-stop alte şi alte informaţii, cărţi, „fapte culturale“ de tot felul, piesete pentru un mozaic care s-a tot extins, n-a vrut să se-ncheie, rămînînd – de fapt – deschis prin definiţie, căci subiectul avansează permanent, ca viaţa, strat al ei. Fişierele mele cu note, titluri, paragrafe încă neasamblate în „serial“ au tot crescut, s-au burduşit cu subiecte importante, transferate treptat în fluxul principal, sau cu „mărunţişuri“ abandonate acolo…

În căutare de noutăţi editoriale, mă „conectez“ la „site“-uri diverse şi bineînţeles că dau peste o mulţime de traduceri din spaţiile anglofone – însă o analiză a pieţei editoriale presupune o cercetare amplă şi sistematică, un studiu riguros, de cu totul alt fel decît ce-am făcut eu, cu autoinstituite reguli libere. Să menţionez doar că, în mai bine de un deceniu – de fapt 2 luştri! – de jurizare pentru acordarea premiilor Tîrgului internaţional de carte Gaudeamus pentru traduceri din limbi străine în româneşte (şi invers, în paralel), împreună cu Denisa Comănescu, iniţial alături de Antoaneta Ralian, mai recent şi cu Bogdan Ghiu în echipă, am optat cel mai adeseori pentru profesionişti ai transpunerilor din literaturile aglofone: George Volceanov pentru echivalarea romanelor lui Anthony Burgess, Ochii doamnei mele şi Moartea la Deptford (în 2015), Veronica D. Niculescu pentru Scrisorile către Vera ale lui Vladimir Nabokov (2016), Irina Oprea şi Radu Paraschivescu pentru Cronicile din Narnia ale lui C.S. Lewis (2017), Vali Florescu pentru traducerea Femei cu bărbaţi de Richard Ford (2018), Alexandra Coliban pentru Crossroads al lui Jonathan Franzen (2023), Luana Schidu pentru povestirile Lydiei Davis din Străinii Noştri (2025). I-am mai avut în vedere pe Iulia Gorzo pentru culegerea lui Salman Rushdie Limbaje ale adevărului. Eseuri 2003‑2020 (pentru 2022, cînd… organizatorii tîrgului n-au avut fonduri pentru premiere!) şi pe Rareş Moldovan pentru noua versiune după Ulisele lui Joyce (pentru 2023, cînd… cartea n-a mai ajuns la Gaudeamus, epuizîndu-se din februarie şi pînă-n noiembrie; între timp s-au imprimat continuări de tiraj). În rest, am mai premiat transpuneri din germană, din turcă, din greaca veche şi din neogreacă.

Pe lîngă traduceri – destule studii anglo-americanistice sau mai larg-comparatiste, mereu integrabile tematicii. Am dat multe exemple în „serial“. Adeseori – titluri noi ori mai vechi legate de Marele Will, cu care ne întîlnim mereu, ne însoţeşte pas cu pas. „Răsfoind“ portofoliul Editurii ieşene Junimea, aflu de apariţia acum 7-8 şi acum 4-5 ani a unei cărţi de teatrologie şi a alteia… ocultistice: De la Shakespeare la Cehov. Hamlet în livada de vişini de Călin Ciobotari, în prelungirea altui studiu cehovian al criticului dramatic, acum între cei doi mari autori-repere (2018); şi Shakespeare ocult de Radu Cernătescu, harnic autor de interpretări/ decriptări care ar dezvălui „trimiterile divinului brit la magie, astrologie, chiromanţie, alchimie, ars prophetica şi, nu la urmă, la tradiţia iniţiatică a Occidentului, într-un cuvînt, la ceea ce numim azi filosofie ocultă“ (prezentarea editurii, 2021)…

Pe toată gama, după cum se vede! Chiar şi din zona science fiction: fosta mea doctorandă Liana Tomescu, astăzi Liana Pavel, pasionată de domeniu, şi-a publicat recent teza, la nu mai puţin de 13 ani şi 2 luni de la susţinere: atunci – Personajul în literatura SF. O tipologie internaţională şi ipostaze româneşti; acum – O călătorie prin galaxia personajelor SF. În paralel – un volum didactic, autoarea fiind profesoară de liceu: Innovative English Teaching with SF (= Predarea inovatoare a englezei cu SF, ambele la Editura PIM, tot din Iaşi, 2025).

Consemnez şi o coincidenţă aproape… „ştiinţifico-fantastică“: în timp ce notez aici titlurile, Liana Pavel (în interiorul cărţilor: „dr. Liana Pavel“) îi trimite fostului său profesor-îndrumător doctoral un „link“ către o adresă de YouTube la care sînt „încărcate“ melodii „made with AI“ (= „compuse cu IA/ Inteligenţa Artificială“) pe propriile sale versuri „japoneze“ intitulate Reiki Whispers (= Şoapte Reiki). Exersări poetico-muzicale anglo-americanistico-nipono-globalistice…

Dinspre viitorul către care se grăbesc profeţii „inteligenţei artificiale“ (nonsensul care face furori în ultimii ani pe Planetă…) – înapoi în trecutul medieval, explorat cu ştiinţă de carte şi cu mare folos intelectual de către colegul de generaţie şi de meserie anglo-americanistică Mircea M. Tomuş, cu care m-am intersectat în prima parte a anilor ’80 în Sibiul său de origine (fiu al criticului şi istoricului literar Mircea Tomuş, de asemenea prozator). Trăitor cîţiva ani în Clujul studiilor sale universitare, traducător al unei sinteze de istorie culturală, Romantismul, semnate de un istoric englez de artă, Hugh Honour (2 vol., Editura Meridiane, 1983), şi al unei culegeri de proze, Principiul vaselor comunicante (Cartea Românească, 1986). Emigrat peste Ocean în 1985. Doctorat în literatură comparată la Universitatea din Iowa. Profesor la un colegiu din acelaşi oraş, unde predă, între altele, poetică, retorică şi literatură medievală. Pasiune pentru traduceri, pe care le practică în ambele sensuri: Caragiale, Sadoveanu, V. Voiculescu şi alţii în englezeşte, şi, recent, versiunea românească a poemului – iată! – medieval britanic Sir Gawayn and the Grene Knyght/ Sir Gawain şi Cavalerul cel Verde (Traducere din engleza veche, prefaţă şi note de…, Editura Şcoala Ardeleană, 2021).

Cu autor necunoscut, drept care exegeţii l-au numit după protagonistul său: „Poetul Gawain“ (traducătorul său român îi transliterează numele, înlocuind „y“-ul cu „i“). 2531 de versuri păstrate într-un manuscris mai cuprinzător, în copie unică, salvată dintr-un incendiu în care a ars o parte a unei colecţii de cărţi vechi, pînă şi marginile – din fericire, doar marginile! – singurului exemplar păstrat din Beowulf, poemul epic fondator al britanicilor. Mircea M. Tomuş notează şi exact, şi plastic: „Înlănţuirea accidentelor şi jocul hazardului care au deschis sub ochii cititorului modern o capsulă temporană culturală sînt uluitoare în sine şi cu totul demne de ghiduşiile minuţios structurate de poetul ce preferă să se ascundă în anonimat, chicotind mut peste veacuri“ (Prefaţă, p. 7). Gawain – cavaler al Mesei Rotunde, nepot al Regelui Arthur, pornit într-o călătorie iniţiatică de 1 an şi 1 zi, în căutarea Cavalerului Verde a cărui provocare adresată stăpînului său o preluase el, Gawain. Peripeţii tipice „quest“-elor medievale, aventuri şi trăsături supranaturale, mitologisme şi simbolisme dense, dar şi pitoresc şi umor, într-o complicată, dar riguros respectată formulă prozodică: secvenţe din versuri lungi, ritmate aliterativ şi prin cezuri, încheiate cu catrene scurte şi rimate, în vremuri preshakespeariene – manuscrisul a putut fi datat din secolul al XV-lea, dar probabil că poemul fusese scris înainte de 1400 (datele despre manuscris şi despre autor – din aceeaşi Prefaţă a lui M.M. Tomuş). Deşi poemul a fost publicat în limba engleză în mai multe versiuni simplificate, aliniat limbii moderne, fără respectarea prozodiei originale, ba chiar şi în proză, colegul nostru a ţinut să-l transpună ca atare, construind şi în româneşte versurile lungi din jumătăţi cu cezuri şi aliteraţii şi rimîndu-le pe cele scurte, ale catrenelor finale. Pe deasupra, pe lîngă densele trăsături narative amintite, textul „Poetului Gawain“ e şi foarte bogat lexical, de unde dificultăţi suplimentare de echivalare, asumate cu mare curaj şi cu abilităţi speciale de către un traducător care, pe lîngă proză şi discursuri exegetice, a cochetat în juneţe şi cu poezia şi a transpus în româneşte şi versuri englezeşti nemedievale.

Ediţie spectaculoasă, performanţă de vîrf, marcînd reîntoarcerea triumfală în anglo-americanistica românească a unui coleg despre care nu mai aveam de mult veşti.