Cornel Ungureanu şi Mircea Muthu

Au dispărut dintre noi – în noiembrie anul trecut, respectiv la începutul acestui an – doi critici şi istorici importanţi ai literaturii noastre şi ai vieţii culturale şi academice din ultimele decenii, Cornel Ungureanu şi Mircea Muthu. Opera acestora s-a impus de-a lungul timpului, reuşind să se aşeze într-o individualitate creativă, cu o marcantă specificitate. Astfel, Cornel Ungureanu, născut în 1943, la Lugoj – redactor şi redactor-şef adjunct al revistei Orizont, director al Teatrului Naţional din Timişoara şi profesor la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii timişorene –, este autorul unui număr impresionant de volume de critică şi istorie literară, eseuri şi studii, între care amintim selectiv: Proză şi reflexivitate. Studii şi articole privind proza secolului XX (1977); Contextul operei. Studii privind „contextele“ literare româneşti (1979); Imediata noastră apropiere. Studii de geografie literară (vol. I-II; 1980, 1991); La vest de Eden. O introducere în literatura exilului (vol I-II; 1995, 2001); Despre regi, saltimbanci şi maimuţe, jurnal-eseu, vol. I-II, 2001); Mitteleuropa periferiilor. Studii privind literaturile/culturile Europei Centrale (2002); Europa Centrală. Geografia unei iluzii. Studii de geografie/istorie literară (2004); Dicţionarul romanului central-european din secolul XX (2005); Istoria secretă a literaturii române (2007); Geografia literară a României (vol. I-II, 2022–2024). Mircea Muthu, născut în 1944, la Iernut, jud. Mureş, prestigios profesor universitar şi o prezenţă constantă în viaţa culturală, este autorul unei opere înscrise în aria criticii şi istoriei literare, dar şi a unor studii relevante în ceea ce ţine de statutul său de recunoscut estetician, comparatist, balcanolog şi eseist. Dintre volumele publicate, amintim: Orientări critice (1972); Literatura română şi spiritul sud-est european (1976); Permanenţe literare româneşti în perspectivă comparată (1986); Alchimia mileniului (1989, 2008); Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului (1993, 1998); Călcâiul lui Delacroix (1996); Dinspre Sud-Est (1999, versiune franceză, 2001); Lucian Blaga – dimensiuni răsăritene (2000, 2002); Estetica sau melcul şi cochilia (2021), alături de volumele care l-au impus ca pe unul dintre cei mai avizaţi specialişti în balcanologie, cum sunt: Balcanologie (3 vol., 2002-2008); Balcanismul literar românesc – Panoramic sud-est european, ediţie definitivă, 2017. (L.F.)