Ion Vartic, Agatha Christie despre România anilor 2024-2026

Romanul N. sau M.? al Agathei Christie  a apărut în 1941, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Un bărbat cu numele de cod N. şi o femeie codificată M. sînt agenţii nedescoperiţi încă ai Germaniei naziste, care conduc o reţea de operaţiuni şi propagandă în vederea unei invazii maritime în Anglia. Tocmai aceste acţiuni clandestine pe teritoriul britanic trebuie să fie anihilate: „Începem să ducem războiul aşa cum trebuie dus, şi-l putem cîştiga, fiţi fără grijă, dar numai dacă mai întîi nu-l pierdem. Iar pericolul de a-l pierde nu vine din exterior, de la marea forţă a bombardierelor Germaniei sau de la ocuparea ţărilor neutre şi utilizarea noilor puncte strategice pentru noi atacuri. Pericolul vine din interior. Pericolul, pentru noi, este acelaşi pericol care a fost pentru cetatea Troiei – calul troian din cetatea noastră. Spuneţi-i Coloana a Cincea, dacă doriţi. Este aici, printre noi. Bărbaţi şi femei, unii foarte bine plasaţi, alţii necunoscuţi, dar toţi convinşi cu adevărat de scopurile naziştilor şi de crezul lor, gata să înlocuiască libertăţile relaxate din instituţiile noastre democratice cu acel crez de o eficienţă atît de severă“. Ceea ce spune în roman şeful britanic al Serviciului de Informaţii se potriveşte foarte bine cu ceea ce a ieşit la iveală, în România, din noiembrie anul trecut pînă astăzi: „… Putem să adunăm plevuşca. Şi încă destul de uşor. Dar ceilalţi contează. Ştim despre ei. Ştim că sînt cel puţin doi în posturi înalte la Amiralitate, că unul sigur face parte din echipa generalului G., că mai sînt cel puţin trei la Forţele Aeriene şi că măcar doi sînt membri ai Serviciului de Informaţii, cu acces la secretele Cabinetului. Ştim asta, pentru că aşa trebuie să fie, după tot ce s-a întîmplat. Scurgerile de informaţii, de la vîrf către inamic, ne demonstrează asta“. Indivizi dispuşi să-şi trădeze ţara şi să accepte funcţii şi promovări după preluarea puterii cu complicitatea Germaniei naziste se află peste tot, după cum declară acelaşi şef al Serviciului de Informaţii: „În instituţia noastră. În forţele militare. Pe băncile Parlamentului. În funcţii înalte pe la ministere. Trebuie să-i descoperim, trebuie! Şi trebuie să facem asta rapid. Nu se poate face de jos în sus – cei neînsemnaţi, cei care stau de vorbă prin parcuri, care îşi vînd amărîtele de ziare, ei nu ştiu cine sînt marii jucători. Nouă ne trebuie jucătorii – ei sînt cei care pot provoca pagube incalculabile, şi vor face asta, dacă nu intervenim noi la timp“. Spionii infiltraţi în Marea Britanie au pus la punct o întreagă reţea secretă de trădători germanofili din instituţiile statului, cu toţii ahtiaţi de funcţii şi putere. Printre aceştia, „doi inspectori-şefi de Poliţie, un mareşal de aviaţie, doi generali, un şef al Armamentelor, un ministru din Guvern, mulţi sergenţi de poliţie, comandanţi de apărători voluntari şi destui operatori militari şi navali de ranguri mai mici, precum şi membri ai forţelor noastre din Serviciile Secrete“. Cum se vede, pericolul este deci, în primul rînd, în interiorul ţării.

Nu e nevoie decît să înlocuim Germania nazistă cu Rusia putinistă şi, dintr-o dată, textul Agathei Christie reflectă în mod surprinzător tocmai situaţia României din aceşti ani.