Kobayashi Issa

Kobayashi Issa (1763-1827) a dus o viaţă umilă şi destul de chinuită (ca a măruntelor creaturi cărora le-a închinat nenumărate versuri). Cea mai cunoscută scriere a sa, Ora ga haru (Primăvara mea), terminată în 1820, a fost publicată – în ciuda stăruinţelor şi a străduinţelor lui Issa, care a făcut şi o serie de ilustraţii pentru volumul preconizat – abia în 1852, la peste două decenii de la moartea autorului, titlul, ales de editor, fiind luat din primul poem al cărţii. E un jurnal de călătorie ce reuneşte 21 de haibun (notaţii diaristice sau eseistice în proză) şi 232 de hokku, aranjate în general cronologic. Fiindcă Primăvara mea, lucrare cu o coeziune deopotrivă tematică şi structurală, este în curs de transpunere în limba română, prezentăm aici alte 22 de poezii. Întrucît versiunile mele au urmat nu originalul nipon, ci variante apărute în limba engleză, am ales – în pofida unei exigenţe de exactitate – să le numesc, în loc de traduceri, rescrieri. (Deşi iniţial am denumit „transcrieri“ 40 de echivalări din Yosa Buson tipărite în Apostrof, nr. 12/2024, cred acum că termenul se potriveşte mai bine rubricii astfel intitulate care a debutat în decembrie 2025 – cu traduceri din Richard Siken şi desene – în revista Matca, precum şi, anterior, în acelaşi periodic, celor din John Donne, întocmite în pereche.)

 

 

 

în primul vis din an

mi-am văzut satul natal –

lacrime numai

 

hatsuyume ni | furusato wo mite | namida kana

 

 

prunii înfloresc

privighetoarea cîntă –

de unul singur

 

ume sakedo | uguisu nakedo | hitori kana

 

 

un băieţandru –

în vreme ce îşi pişă

florile de prun

 

osanago ya | shito yari nagara | ume no hana

 

 

dacă-s milostiv

îşi lasă găinaţul

puiul vrabiei

 

jihi sureba | hako wo suru nari | suzume no ko

 

 

cîtă splendoare –

trilul de ciocîrlie

din cerul ultim

 

utsukushi ya | hibari no nakishi | ato no sora

 

 

vînt primăvara

ţinînd beţişoarele

un ţînc adormit

 

harukaze ni | hashi wo tsukande | neru ko kana

 

 

în vîntul hoinar

acoperit de nisip –

micuţul flutur

 

tsujikaze no | suna ni mabureshi | kochou kana

 

 

kankodori* –

cireşii din Shinano

au dat în floare

 

kankodori | shinano no sakura | saki ni keri

 

* Kankodori, cucul himalayan (Cuculus canorus).

 

 

în capitală

la est şi vest nord şi sud

străzi înflorate

 

miyako kana | tozai nanboku | tsuji ga hana

 

 

din zorii zilei

visul ciuguleşte-mi-l

cucuşorule

 

akatsuki no | yume wo hamenan | hototogisu

 

 

noapte de noapte

era-ntruna hărţuit –

purici şi ţînţari

 

yoru yoru ni | kamakeraretaru | nomi ka kana

 

 

atins niţeluş

copacul e ofensat –

răceala serii

 

sawatte mo | togamuru ki nari | yuusuzumi

 

 

lăstari în supă

de asta au înflorit

crizantemele

 

shiru no mi no | tashi ni sakikeri | kiku no hana

 

 

răcoarea toamnei –

oriîncotro mă îndrept

case cu oameni

 

akisamu ya | yuku sakizaki wa | hito no ie

 

 

arar ajungînd

în bătrînul meu sat luna

înceţoşată

 

tama ni kita | furusato no tsuki wa | kumori keri

 

 

ogor la munte –

pînă şi albul hriştii

mă înfioară

 

yamahata ya | soba no shirosa mo | zotto suru

 

 

prima zăpadă –

pe un balot de orez

fanarul micuţ

 

hatsuyuki ya | tawara no ue no | koandon

 

 

scrîşneşte din dinţi

cineva mă trezeşte –

răceala nopţii

 

hagami suru | hito ni mezamete | yosamu kana

 

 

zi de ninsoare –

cei din satul natal

tot la fel de reci

 

yuki no hi ya | furusatobito mo | buashirai

 

 

de carne lipit –

şi frigul celui ce-a fost

stăpînul casei

 

mi ni sou ya | mae no aruji no | samusa made

 

 

şase decenii

nici măcar ţonţoroiul

s-au dus vai s-au dus

 

rokuj nen | odoru yo mo naku | sugoshi keri

 

 

ce frumuseţe –

cînd anul s-a isprăvit

cerul în amurg

 

utsukushi ya | toshi kurekirishi | yoru no sora

 

Prezentare şi rescrieri de George State

Îngrijirea versiunii româneşti şi transliterarea originalului japonez de Adrian Em. Rus