Întregind Romanul epistolar

 O scrisoare inedită a lui I. Negoiţescu

Publicăm în acest număr al revistei patru texte dedicate unor membri ai Cercului Literar de la Sibiu/Cluj. De pildă, Mirela Nagâţ, care a scris un studiu asupra temei respective, prezintă aici o sinteză asupra memorialisticii cerchiste, definind şi jurnalul german al lui I. Negoiţescu, încă nepublicat. Dosarul numărului e dedicat coincidenţelor de gîndire dintre Radu Stanca şi Toni Wolff, companioana lui C.G. Jung, în privinţa tipurilor psihice feminine. Iar Elisabeta Pop o evocă, la „Cartea de teatru“, pe actriţa şi regizoarea Zoe Stanca, vară primară a lui Radu, care, pentru a evita cenzura poştală a vremii, i-a dus, la Bucureşti, lui E. Lovinescu, textul Manifestului cerchist.

În sfîrşit, iată felul în care am descoperit încă o scrisoare către Radu Stanca a lui I. Negoiţescu, ce se adaugă acelora din romanul lor epistolar, deja publicat de Muzeul Naţional al Literaturii Române (2021) şi de Polirom (2022). Scoţînd din raftul bibliotecii lui Stanca De l’art du théâtre, carte în format mare, în interiorul său am găsit cărticica lui Haig Acterian despre Gordon Craig şi ideea în teatru. Cu 12 reproduceri, apărută în 1936 şi avînd în ea un autograf către Pompiliu Constantinescu. La rîndul său, ca într-un joc de cutii chinezeşti, am găsit, în cărticică, împăturită, o scrisoare din 12 aprilie 1956 de la I. Negoiţescu către Radu Stanca.

Ion Vartic

Bucureşti, 12 aprilie ’956

Dragă Radule,

aşteptam să-mi scrii de la Predeal, ca să-mi planific vizita pe care m-aş bucura să ţi-o pot face în inima Carpaţilor. Mi-ar conveni să vin cît mai spre sfîrşitul lunii, căci de-abia în 20 sper să încasez ceva bani: dacă mereu am fost mizerabil, în anul ăsta am căzut pe cea mai joasă treaptă a mizeriei, deoarece editurile, în criză, n-au plătit. De trei luni lucrez pînă la epuizare şi fără nici un spor^[1]. Peste toate, vagabondajul la care sunt silit: am plecat de la Ovidiu Constantinescu (acolo stă acum Doinaş) şi am eşuat la Sorana [Coroamă]^[2]. De aici, unde? Epicul vieţii va arăta. Aştept lumină de la primăvara divorţului (sunt în divorţ…!).

Sunt foarte dornic să-ţi cunosc „Faunul şi cariatida“ – titlul mi se pare ispititor şi aduce cu cele ale lui Richard Strauss^[3].

În ultima vreme s-a vorbit mult de tine, în presă. Vezi că prietenii tăi lucrează^[4]! Lozinca e: să ţi se facă o cît mai bună atmosferă, spre a împrăştia pe cealaltă.

Îţi trimit fotografii şi cărţulia lui Haig Acterian , de mult pregătite pentru tine (dacă cumva n-o ai), căci te ştiam un preţuitor al acestui armean^[5].

Despre celălalt, euphorionist^[6], nu ştiu încă nimic.

Te îmbrăţişează cu drag, I.N.

Autograful lui Haig Acterian pentru Pompiliu Constantinescu.

^[1].    I. Negoiţescu, nefiind angajat niciunde din cauza referinţelor negative pe care le dădea Securitatea despre el, se susţinea financiar ca „negru“, stilizînd diferite texte care urmau să fie publicate de către edituri.

^[2].    Regizoarea Sorana Coroamă (soţia actorului şi scriitorului Dominic Stanca) locuia, în Bucureşti, pe strada Caragiale.

^[3].    E vorba despre tragedia cu balete, într-un act, Faunul şi cariatida a lui Radu Stanca.

^[4].    I. Negoiţescu şi Ştefan Aug. Doinaş îl roagă, cu insistenţă, pe Ovid S. Crohmălniceanu să intervină pe lîngă Paul Cornea, pe atunci director general al Direcţiei Generale a Instituţiilor de Spectacole din Ministerul Culturii, să îl aducă pe Radu Stanca în Bucureşti. Ca un şef de cadre precaut, Paul Cornea îl refuză, cu brutalitate, pe Ovid S. Crohmălniceanu.

^[5].    Haig Acterian (1904-1943), teatrolog eminent, autor al volumelor Pretexte pentru o dramaturgie românească (1936), După un veac de teatru românesc (1937), Organizarea teatrului (1938), Shakespeare (1938). Din acest motiv, şi nu dintr-unul politic, îl aprecia Radu Stanca pe Haig Acterian.

^[6].    „Celălalt“, armean şi el după mamă, e Nicolae Balotă, arestat din 3 ianuarie 1956.