Mult mai târziu din adânc ieşit la vedere
în peisajul de după nivelarea finală
deşertul o monedă-icoană
ieşită din găoace
zgârie-norii lăsaţi în plata Domnului
zgârieturi inutile
nevindecabile
creierul abia ieşit la vedere
expulzat din cutia craniană
match nul al stomacului vegetarian
previzibil
doar celor din zodia racului
Scorburi şi văgăuni inundate
în corpul fără scăpare
al fiecăruia
dat şi luat dintr-o suflare
noima viselor mă urmăreşte
atât de bine uitată
cu cât este mai mult căutată
umbra noastră cea de toate zilele
lăsată la vatră înainte de vreme
noima viselor
mă desparte de ce am visat
mă obligă să rămân nemişcat
O mână caută în întuneric
o mână caută în întuneric
să aprindă lumina
câtă muncă pentru a imita şi a umple
un hău urât mirositor
câtă muncă în vis
împărţită egal în douăsprezece părţi
între cele douăsprezece luni ale anului
salariu egal pentru muncă egală
salariu egal pentru muncă
şi lipsa de muncă
prin voinţa conceptorului şef
nimic fără voinţa lui
nicio înţelegere a ce se întâmplă
a durerii bruşte care cuprinde spatele
fiinţei truditoare care crede
că doarme şi visează
peisaje urbane familiare
văzute pentru prima şi ultima oară
o durere oarbă fără motiv
trezit de mângâierea feerică a visului familiar
în realitatea neîncăpătoare etern reîncepută
de neimaginat
pentru conceptorul care
împarte venitul şi moartea
între cele douăsprezece părţi ale anului
cum să-mi amintesc numele tău
fără a uita mai întâi
heringii hăpăiţi Cristiania transformată în bancă
de credit
creditul insuficient
insuficienţa eternă inaugurală
inaugurată desfigurată
recapitalizată recapitulată
reformatată ca şi
to be or not to be
aici sau niciodată
acum sau altundeva
cum să-mi amintesc numele tău Copenhaga
fără a te jeli mai întâi
până la uitarea de sine
cu aducerea aminte doar a gestului grăbit
vrăjmaş plin de sine
ce-ar fi dorit să uiţi Copenhaga înainte de a fi cunoscut-o
sau să dispari şi tu
în apele numelui ei
Vacanţă perpetuă într-o roată de caşcaval
munceam din greu ca să interzic cuvintelor să devină
sentimente*
cărţile nu sunt făcute pentru a fi citite
nici pentru a fi furate
cărţile sunt scrise pentru ca să le tacă fleanca
drogaţilor telefoanelor mobile
narcisicilor cu capul sub apă
şi creierul stors de bătăile degetelor care orbesc
* Gellu Naum, „Dimineţile cu domnişoara Peşte“ (în Descrierea turnului, 1975)
Cineva are o bombă în casă
şi o declanşează fără să vrea
(păsările sunt negre sau roşii)
Cineva cotrobăie prin cămară
îşi priveşte degetele fără să le vadă
Cineva este pe marginea prăpastiei
cu nota de stres coborâtă sub zero
Se poate şi aşa
dincolo de bine şi rău
se poate şi mai rău
spun optimiştii
aşa şi aşa
aşa şi pe dincolo
unde o turmă de oameni dansează goi
deghizaţi
în faţa lui Baal
frenetic pierduţi unii întralţii
fără nici o privire
fără niciun cuvânt
s-a observat apusul erosului de peste hotare
apusul şi opusul acolo şi acum
sunt sinonime
deşi erosul nu poate niciodată apune
ceva mereu i se poate opune
nu vorbesc nicidecum
despre ce se poate spune
sau pune aici şi acum
în locurile de acum milezime
iubirea fără sex şi cu multă cruzime
Ea simte încă aceeaşi plăcere a începuturilor
el fumează pipa ameţitoare
clătinându-se şi vomitându-se pe sine
fiecare e singur răsfoieşte cărţile puse la index
când se deschid ferestrele
figurile plictisite ale vecinilor
se iluminează
părinţii vâră cuvinte cu de-a sila
în ochii şi urechile
copiilor nefericiţi
îi transfigurează
în cârtiţe şi şerpi
„Să ne mutăm în ultimul tren de noapte să ne închidem
Să ne urcăm pe acoperiş să ne coborâm prin podea până la traverse“
Gellu Naum, Copacul-Animal
toate plecările erau la fel
sosirile erau toate diferite
plecările aveau loc în plină noapte
sosirile când reveneau zeii
protectori ai casei
poetul spunea că totul se petrece pe verticală
în timp ce o depresie orizontală se instala insidios
punctele cardinale erau înconjurate de sârmă ghimpată invizibilă
pe o stradă din Nantes André Breton îl întâlneşte
mereu pe Jacques Vaché scuipând
toate războaiele
(Selecţie dintr-un volum în curs de apariţie)