Sebastian Reichmann

Scorburi şi văgăuni inundate

 

Mult mai târziu din adânc ieşit la vedere

în peisajul de după nivelarea finală

deşertul o monedă-icoană

ieşită din găoace

zgârie-norii lăsaţi în plata Domnului

zgârieturi inutile

nevindecabile

creierul abia ieşit la vedere

expulzat din cutia craniană

match nul al stomacului vegetarian

previzibil

doar celor din zodia racului

 

Scorburi şi văgăuni inundate

în corpul fără scăpare

al fiecăruia

dat şi luat dintr-o suflare

 

Risipitori de noimă

 

noima viselor mă urmăreşte

atât de bine uitată

cu cât este mai mult căutată

 

umbra noastră cea de toate zilele

lăsată la vatră înainte de vreme

 

noima viselor

mă desparte de ce am visat

mă obligă să rămân nemişcat

 

O mână caută în întuneric

 

o mână caută în întuneric

să aprindă lumina

 

câtă muncă pentru a imita şi a umple

un hău urât mirositor

 

câtă muncă în vis

împărţită egal în douăsprezece părţi

între cele douăsprezece luni ale anului

salariu egal pentru muncă egală

salariu egal pentru muncă

şi lipsa de muncă

prin voinţa conceptorului şef

nimic fără voinţa lui

 

nicio înţelegere a ce se întâmplă

a durerii bruşte care cuprinde spatele

fiinţei truditoare care crede

că doarme şi visează

peisaje urbane familiare

văzute pentru prima şi ultima oară

 

o durere oarbă fără motiv

trezit de mângâierea feerică a visului familiar

în realitatea neîncăpătoare etern reîncepută

de neimaginat

pentru conceptorul care

împarte venitul şi moartea

între cele douăsprezece părţi ale anului

 

To be or not to be în Copenhaga

 

cum să-mi amintesc numele tău

fără a uita mai întâi

heringii hăpăiţi Cristiania transformată în bancă

de credit

creditul insuficient

insuficienţa eternă inaugurală

inaugurată desfigurată

recapitalizată recapitulată

reformatată ca şi

to be or not to be

aici sau niciodată

acum sau altundeva

cum să-mi amintesc numele tău Copenhaga

fără a te jeli mai întâi

până la uitarea de sine

cu aducerea aminte doar a gestului grăbit

vrăjmaş plin de sine

ce-ar fi dorit să uiţi Copenhaga înainte de a fi cunoscut-o

sau să dispari şi tu

în apele numelui ei

 

Noem pentru Daniel Spoerri

 

Vacanţă perpetuă într-o roată de caşcaval

munceam din greu ca să interzic cuvintelor să devină

                sentimente*

cărţile nu sunt făcute pentru a fi citite

nici pentru a fi furate

cărţile sunt scrise pentru ca să le tacă fleanca

drogaţilor telefoanelor mobile

narcisicilor cu capul sub apă

şi creierul stors de bătăile degetelor care orbesc

 

*             Gellu Naum, „Dimineţile cu domnişoara Peşte“ (în Descrierea turnului, 1975)

 

Consens

 

Cineva are o bombă în casă

şi o declanşează fără să vrea

(păsările sunt negre sau roşii)

 

Cineva cotrobăie prin cămară

îşi priveşte degetele fără să le vadă

 

Cineva este pe marginea prăpastiei

cu nota de stres coborâtă sub zero

 

Resemnaţii

 

Se poate şi aşa

 

dincolo de bine şi rău

se poate şi mai rău

spun optimiştii

 

aşa şi aşa

aşa şi pe dincolo

unde o turmă de oameni dansează goi

deghizaţi

în faţa lui Baal

frenetic pierduţi unii întralţii

fără nici o privire

fără niciun cuvânt

 

Apusul erosului de peste hotare

 

s-a observat apusul erosului de peste hotare

apusul şi opusul acolo şi acum

sunt sinonime

deşi erosul nu poate niciodată apune

ceva mereu i se poate opune

nu vorbesc nicidecum

despre ce se poate spune

sau pune aici şi acum

în locurile de acum milezime

iubirea fără sex şi cu multă cruzime

 

Abolirea distanţelor

 

Ea simte încă aceeaşi plăcere a începuturilor

el fumează pipa ameţitoare

clătinându-se şi vomitându-se pe sine

fiecare e singur răsfoieşte cărţile puse la index

când se deschid ferestrele

figurile plictisite ale vecinilor

se iluminează

părinţii vâră cuvinte cu de-a sila

în ochii şi urechile

copiilor nefericiţi

îi transfigurează

în cârtiţe şi şerpi

 

O călătorie cu trenul în jurul lumii

 

„Să ne mutăm în ultimul tren de noapte să ne închidem

Să ne urcăm pe acoperiş să ne coborâm prin podea până la traverse

Gellu Naum, Copacul-Animal

 

toate plecările erau la fel

sosirile erau toate diferite

plecările aveau loc în plină noapte

sosirile când reveneau zeii

protectori ai casei

 

poetul spunea că totul se petrece pe verticală

în timp ce o depresie orizontală se instala insidios

 

punctele cardinale erau înconjurate de sârmă ghimpată invizibilă

 

pe o stradă din Nantes André Breton îl întâlneşte

mereu pe Jacques Vaché scuipând

toate războaiele

 

(Selecţie dintr-un volum în curs de apariţie)