Robin Robertson s-a născut în 1955, a studiat în Scoţia şi Canada şi a lucrat la Londra ca editor. A publicat cinci volume de poezii, al căror esenţial a fost reţinut în Sailing the Forest: Selected Poems (2014), o naraţiune în versuri: The Long Take, or A Way to Lose More Slowly (2018) şi Grimoire: New Scottish Folk Tales (2020). De asemenea, a tradus o mică antologie din lirica lui Tomas Tranströmer (apărută în 2006), precum şi două piese de Euripide: Medea (2008) şi Bacchae (2013).

 

Silver Lake, Vermont

 

Gesturi tandre cu o mînă tînără:

compresa şi unguentul,

refugiul cărnii astîmpărate.

Sub o ţesătură selenară, părul tău s-a desfăcut,

părul tău a ezitat, balsamul

miruirii a picurat de partea ta.

 

– A Painted Field (1997)

 

Cădere

 

după Rilke

 

Frunzele cad, întruna cad din arbori,

în muribundele grădini cu mult mai sus de noi; de parcă lenta lor

cădere liberă era chiar cerul amurgind.

 

Iar astă-seară, pămîntul cel masiv se-ndepărtează

de toate celelalte stele, înduplecat la amuţire.

 

Noi toţi cădem acum. Braţul meu, inima mea

înţepenesc şi-s purtate-n beznă, legănîndu-se.

 

Şi totuşi credem că există unul care cerne şi păstrează

frunzele, făpturile tuturor acelora ce-n tihnă cad.

 

– Slow Air (2002)

 

Primăvară newyorkeză

 

Cupluri plimbîndu-se

printre semafoare,

flori de cireş grămadă, acele

petale căzute ale magnoliei roz,

tristeţea de neconsolat a acestei

zile de sîmbătă în Central Park.

 

Poteca trece

pe sub florile scuturate şi mă gîndesc

la toate iubirile mele şi cum le-am pierdut,

mergînd pe singura cărare

ce mi-a fost îngăduită

din toate drumurile pe care le-am ales.

 

Dincolo de lac,

o polcă lentă la acordeon, coloana ei sonoră

frîntă poticnindu-se,

oprindu-se, luînd-o de la-nceput;

de-acum fetele s-au dus toate acasă,

ştiu, n-am nevoie să mi se spună.

Dansul s-a terminat

în urmă cu douăzeci de ani.

 

– Swithering (2006)

Lecţie

 

Frunza-nverzită se deschide

şi frunza cade,

 

fiecare suflu e o flacără

ce se predă focului;

 

şi mîhnirea este preţul

pe care-l plătim pentru iubire,

 

iar moartea iubirii,

taxa pe toate dorinţele.

 

– The Wrecking Light (2010)

 

Duhul lui Acteon

 

„Tu, Mamă, dormi şi soarta nu mi-o cunoşti.

Aş vrea să te poţi trezi şi să mă-mbrăţişezi, cît sînt

de schimbat, cu coarnele şi părul unui cerb,

şi numai ochii şi vocea aceluiaşi Acteon.

Cîinii mei au făcut ce i-am învăţat să facă: iartă-i.

Dacă-mi găseşti arcul pierdut, rupe-l: îngroapă-l cu osemintele mele.

Ştiu că n-ai văzut nici urmă de ele-n păduri,

dar uită-te din nou. Uită-te după o haină pestriţă, iar nu o tunică,

coarne bifurcate, nu tîmple netede, şi picioare mai lungi

decît ţi-aduci aminte, ce au la capăt nu tălpi, ci copite.“

 

– Hill of Doors (2013)

 

 

Prezentare şi traducere de George State