Radu Constantinescu, În căutarea lui Donald Trump

În urmă cu 43 de ani, Stelian Ţurlea, un bine-cunoscut jurnalist român specializat în politică externă, redactor la revista de profil, Lumea, avea şansa să primească acordul autorităţilor române de a onora o invitaţie a Departamentului de Stat al Statelor Unite şi efectuează o vizită de documentare în cadrul unui program guvernamental pentru spaţiul est-european. Patru săptămâni de-a lungul şi de-a latul Americii! La întoarcere, constrângerile ideologice care bântuiau în sectorul editorial l-au împiedicat să scrie cartea pe care o proiectase ca un pandant al celebrei America Ogarului cenuşiu de Romulus Rusan. A păstrat, desigur, însemnările şi iată că acum, în spectaculosul context politic american contemporan, ele ies la lumină sub titlul În căutarea lui Donald Trump, Editura Integral, 2025. Precizez din capul locului că volumul nu este o simplă carte de reportaj, o declară din primele pagini însuşi autorul, ci o meditaţie asupra destinului Americii, o privire uimit-interogativă, sugerând posibile conexiuni şi determinări sociale care fac din America epocii Reagan o cu totul altă ţară, „sută la sută diferită de cea de azi, a lui Donald Trump, dar care o poate explica“.

Cartea se citeşte pe nerăsuflate, analiza politică nu agresează ostentativ cititorul, nu devine didactic-plicticoasă, este subsumată faptelor de viaţă, decurge implicit din relatarea întâmplărilor prin care trece reporterul. Ziaristul de la Lumea are flerul gazetăresc de a sesiza esenţialul în tăvălugul de evenimente şi de informaţii cotidiene care îl agresează continuu, de a-l extrage din dialogurile ample cu gazdele americane şi de a-l sintetiza în formulări concise şi convingătoare. Iar stilul, ei da!, stilul are strălucirea celor mai celebre pagini ale genului literar, verbul este alert, fraza scurtă, incisivă, de o puternică expresivitate. Reporterul se dovedeşte neobosit, avid să afle orice este omeneşte posibil.

Deşi se află mereu în criză de timp (întâlnirile cu personalităţi ale vieţii social-politice – congresmeni, politicieni, oameni de afaceri, ziarişti – sunt stabilite cu rigurozitate încă din prima zi a sejurului de peste ocean), el nu poate ocoli locurile speciale pe unde îl poartă paşii; trebuie doar să se oprească, să întrebe, să deschidă uşile, să se informeze şi să noteze. Capitoliul, Casa Albă, Biblioteca Congresului, Cimitirul naţional Arlington şi Curtea de Justiţie la Washington; Boston cu muzeele sale şi cu cea mai veche instituţie de învăţământ din America, aflată în zona sa metropolitană, celebra Universitate Harvard; Atlanta cu amprenta moştenirii afro-americane şi amintirea lui Martin Luther King; New Orleans – patria jazzului, un oraş al cărui simbol rămâne Preservation Hall. Iată câteva repere pe care niciun periplu american nu le poate ignora şi cărora Stelian Ţurlea le consacră pagini bogat documentate, ca în cel mai profesionist travel guide.

Şi totuşi, valoarea de document a cărţii nu decurge din acest gen de informaţii, pe care în epoca modernă le avem la dispoziţie la un click distanţă, cu ajutorul internetului. Clădirile, istoricul lor, arhitectura, personalităţile care şi-au legat destinul de acestea ocupă capitole importante în enciclopedii, fie ele tipărite sau Wikipedia. Fireşte, autorul le consemnează, ele nu pot fi ignorate, dar nu insistă asupra lor, căci adevărata miză a cărţii este mult mai subtilă şi cu atât mai valoroasă: conturarea profilului celeilalte Americi, a lui Salinger, Dos Passos şi Upton Sinclair, sau a lui Tennessee Williams şi Faulkner, pe care îi evocă plimbându-se prin New Orleans, America vieţii de zi cu zi, cu ajutorul unor relatări şi al reacţiilor spontane ale locuitorilor marilor aglomerări urbane, surprinse cu acuitate. „Despre o ţară şi un oraş vorbeşte mai întâi viaţa străzii, restul nu poate fi înţeles din prima clipă“, notează undeva autorul, descriind atmosfera străzilor americane „amestec de culori, inocenţă şi absurditate, frumuseţe şi decădere“. Consemnarea unor asemenea mărturii (precum emoţionantul dialog cu un negru măturător de stradă, „cu un râs fericit şi nostalgic“, undeva lângă Capitoliu), schiţează – prin acumulare – un incipient studiu al mentalităţilor, decupate cu obiectivitate din atmosfera Americii contemporane. Iată-l, de pildă, pe reporter beneficiind de ingenioasa şi agreabila Home hospitality, o soluţie organizatorică americană, simplă şi eficientă de a-i apropia pe străini (în primul rând pe ziarişti!) de realităţile vieţii locale, de a-i ajuta să cunoască o ţară nu numai arătând-le monumente şi peisaje celebre, ci, mai ales, asigurându-le un contact direct cu oamenii săi. Stelian Ţurlea are şansa de a experimenta o asemenea schemă de program. În Oakland şi în California, la Houston şi în Carolina de Sud, el este găzduit de simpli cetăţeni, oameni de cele mai diferite condiţii sociale, cu care discută pe îndelete, fără protocol, la un pahar de whisky, despre business şi politică, dar şi despre viaţa cotidiană, despre coexistenţa răului şi a binelui, despre violenţă şi speranţă, despre xenofobie şi toleranţă. Din cioburi de amintiri, din frânturi de conversaţie, ca într-un joc de puzzle, o altă Americă prinde încet-încet contur în faţa ochilor săi, o imagine nouă, poate nu esenţial diferită de cea anterioară, oricum complementară celeia deja conturate în urma contactelor oficiale.

În mai 1982, Stelian Ţurlea a străbătut de la un capăt la celălalt America. A văzut atât cât se putea omeneşte vedea pe parcursul a patru săptămâni de călătorie. Acum, după 43 de ani, el înţelege că, de fapt, atunci a înregistrat faptele doar la suprafaţă. „S-a schimbat lumea. Se renunţă la unele concepte, apar altele noi, se improvizează, lumea se scindează în democraţii şi autoritarisme, globalismul se impune, dar şubrezesc democraţiile şi libertăţile, până şi marea putere suferă, pare şchioapă, poate necesită o corectură şi ea, pe care o propune şi e gata să o impună Donald Trump“… Şi încheie dubitativ: „Poate Donald Trump are dreptate şi e o chestiune de viziune“… „Asta a însemnat Make America Great Again?“.