Lucian Vasiliu

1. Uneori, librăria îmi pare templu. Visez, în fel şi chip, Alexandria Bybliothece, fondată de Ptolemeu I (circa 323 î.Hr.), cu imensitatea copleşitoare şi seducătoare de suluri-manuscrise, de pergamente şi papirusuri, aşezate aristotelic, într-un labirint borgesian. Visul îmi aminteşte ba de devastatorul, legendarul incendiu, ba de cutia-tezaur în care Alexandru cel Mare îşi păstra, în expediţii, Iliada homeriană. Alteori, când pătrund efectiv în edificiu librarian, mă simt pe altă planetă. Îmi pare că îl zăresc pe istoricul, fost deţinut politic, profesorul Alexandru ZUB, echilibrându-şi deceniile dificile, cu sacoşele din ambele mâini, doldora de tomuri devoratoare.

Deseori, librăria îmi pare o chilie aparent anacronică: loc sacru destinat reflecţiei însufleţitoare. Singuratică, stimulatoare, verticală în orizontalitatea dronelor asasine.

2. Revin, în multe cazuri, la Programul revistei Dacia literară (Mihail Kogălniceanu şi paşoptiştii, Iaşi, 1840). Inclusiv la enunţul „Traducţiile nu fac o literatură“. Desigur, textul se referea la cohortele comerciale, de tălmăciri improvizate (deseori sub pseudonim!), într-o limbă română chirilizată sau cu alfabet de tranziţie. Precum mulţi conaţionali (şi din exil, diasporă, din România de Est – Chişinău, Cernăuţi, Odesa), remarc, dezolat, proporţia disproporţionată între tomurile „străineze“ şi cartea autohtonă. S-a impus interesul economic paralizant, în defavoarea stimulării creativităţii noastre.

Cât timp am coordonat Editura Junimea şi revista Scriptor, m-am străduit să armonizez ,,ministerul dinlăuntru“ cu ,,ministerul dinafară“!

Est modus in rebus. Este o măsură în toate!

3. Se citeşte. Se reciteşte. Chiar se lecturează, mai recent. Inclusiv adrese oficiale, anonime delaţiuni, facturi fracturate, meniuri exotice, pliante turistice etc. – cum declara într-un interviu de odinioară crengianului ludic, ex-ministrul Andrei Pleşu. Din păcate, constatăm fragilizarea spiritului critic. Alecu Russo, Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, de exemplu, erau buni „medici de familie“, odinioară. Acum, asanează doar câţiva universitari devotaţi.

În urmă cu câţiva ani m-am mutat din urbea Iaşi în semisatul/ semiorăşelul Valea Lupului/ Valea lui Lupu/ ValeaLU. Localitate (,,locaţie“ zic impropriu, mulţi!) fără librărie, ca multe altele pe harta noastră recentă. Suntem în năucitor consumism, ocupaţi de crâşme şi păcănele manelizate sau „folclorizate“, departe de bunele tradiţii. Oricum, pentru mulţi dintre noi, librăria, biblioteca, forumurile cărţilor (Bookfest, Gaudeamus, Librex etc., la Constanţa, Cluj-Napoca sau Botoşani), muzeul (a se vedea Memorialul Sighet şi agenda culturală coordonată de Ana Blandiana), teatrul (a se vedea uriaşul festival sibian, coordonat de infatigabilul Constantin Chiriac), filarmonica, TVR Cultural sau Radio Trinitas (revista culturală semnată, inconfundabil, de Teodora Stanciu), expoziţia de artă, anticariatul rămân repere existenţiale esenţiale: Farmaciile pentru minte, inimă şi cultură.

ValeaLU de IAŞI