Ileana Urcan

1. O bibliotecă e un spaţiu solemn, un fel de templu al lumii spirituale, cufundat într-o tăcere inhibantă, care pretinde un anumit ritual. Să intri într-un magazin oarecare înseamnă să prelungeşti spaţiul profan negustoreşte, să-i treci pragul ca un „mirean fără griji“. A intra într-o librărie presupune ceva din amândouă situaţiile, cu un anume cinism. E un spaţiu dedicat spiritului şi, în acelaşi timp, negustoriei cu el. Cărţile, ca marfă. Sunt traduse sau scrise cărţi bestseller, să dea „lovitura“ financiară atât pentru autor, cât şi pentru editor, frizând adeseori kitsch-ul. O carte bună nu poate fi pe placul tuturor, din motive de pregătire intelectuală, gust etc. E supărătoare, însă, traducerea şi scrierea la noi a multor romane poliţiste, gotice, despre iubiri siropoase, călătorii fade etc. Literatura română sau străină pentru copii „repovestită“, care umbreşte valoarea operei propriu-zise, la care copilul, poate, nu se mai întoarce niciodată, rămânând cu o idee falsă! Multe texte stupide scrise pentru copii, din care ei nu se aleg cu nimic. Chiar copertele cărţilor au un aspect agresiv, kitsch, de „marfă“ prin culorile ţipătoare, strălucitoare. Literatura română nu este un container în care să arunci de-a valma cărţi ale scriitorilor de valoare, şi cărţi proaste, agramate, cu greşeli de exprimare, care nu spun nimic etc. Literatura română are caracter naţional şi ar trebui respectat de toţi: scriitor, editor, critic literar… Şi totuşi, într-o librărie mă simt foarte bine, simt că printre autorii români şi cărţile lor sunt şi eu, mă includ într-o categorie umană pe care o apreciez intelectualiceşte. Chiar dacă romanele mele, proză scurtă şi cele câteva volume de poezie scrise nu se află printre cărţile din librării, mă bucură faptul că le-am scris şi că prin ele et in Arcadia, ego.

2. O librărie este un micro univers (prin spaţiul deţinut, mai mare sau mai înghesuit) care se dilată continuu prin mulţimea universurilor prezente în cărţi. Uneori aduce cu un mic bazar în care literatura de bună calitate are vecinătatea vrafurilor de cărţi despre credinţă, cărţi despre dezvoltare personală, alături de arhitectură, literatură japoneză etc. Rafturi cu butelii de vin, cognac, creme pentru faţă, ceaiuri, păpuşele, papetărie…

Raportul existent între literatura originală şi traduceri este dat de factori aflaţi în afara situaţiei fenomenului livresc în sine.

3. Când există atâtea posibilităţi de evadare din cotidian, nu este de mirare că nu se mai citeşte atât de mult. Este vorba despre „Distracţia care ne omoară“. Dar şi de nevoia de schimbare a decorului, a peisajului, a implicării tuturor simţurilor umane, de cunoaşterea „pe viu“ a altor spaţii geografice şi culturale. Călătorii culturale se făceau şi în antichitatea romană, greacă etc.

Dar problema de acum e mult prea adâncă, gravă, complexă, cuprinde o mulţime de factori pentru a fi expediată în câteva rânduri, pentru ca apoi să recadă în abisul existenţei cotidiene.

În Bistriţa au rămas trei librării mai importante: Aletheea, Alexandria, Humanitas.