1. Ca cititor, intru în librării cu o vagă emoţie: ştiu că n-am timp să citesc nici ce am deja pe noptiera de acasă, dar asta nu mă împiedică să privesc cu jind la rafturile cu noutăţi. Ca autor, încerc să-mi identific cărţile fără să pară c-o fac. Dacă le găsesc, zâmbesc. Dacă nu le găsesc, zâmbesc.
2. Raportul dintre literatura română şi traduceri pare mai echilibrat decât acum câţiva ani. Traducerile sunt în continuare vizibile, dar autorii români încep să aibă parte de vitrine sau rafturi dedicate. Sigur, situaţia nu e perfectă, dar lucrurile se mişcă, aşa că am un optimism moderat, ancorat în realism.
3. Dacă se mai citeşte în România? Da, mai ales când vine vorba de literatură pentru copii, iar editurile au înţeles lucrul ăsta şi încearcă să publice cât mai mulţi autori români contemporani. Iar din punct de vedere al librăriilor, Clujul stă chiar foarte bine, aşa că ai de unde alege, dacă ai chef, timp şi, desigur, bani.