[I]

 

prea amabile Domn,

surprinzătoare şi deferente liniile dumneavoastră din 5 de Brumărel şi recte 10 prin noua tentativă (a cîta oară?) de-a mi se face „funerarii naţionale“ încă în viaţă fiind nu m-au mîhnit (de „încîntat“ nici vorbă)[,] ca de obicei mi-au smuls un zîmbet de loc festiv[,] oarecum un zîmbet de fiecare zi[,] considerînd că „acţiunea“ la care vă obligaţi să colaboraţi cu o frenezie desigur de sentiment „juvenil“ ca orice lucrare de seminar din punct de vedere “laborios“ (muncă)[,] e fervent lăudabilă şi terapeută şi tot ca sentiment „termonuclear“ duce la imprevizibile implicaţii „ordinatrice“ şi în rezultat prin diateză cert nule mai ales pentru părţile „incinerate“[,] ştiut fiind că asemenea „spaţii literare“ (antologii[,] dicţionare de scriitori etc., etc.[,] acestea din urmă luînd un circumflex caracter de recrudescenţă şi histrionism) ipso facto nu sunt decît „seriale“ melodramatice de strict Columbarium şi dintre cele mai vanitoase şi perfect inutile (de ce oare „Antichitatea“ n-a cunoscut un asemenea „act de cultură“? o asemenea voioşie de rituale împachetări? Desigur „spiritualitatea“ le constituia pe alte coordonate de gîndire şi substrat autentic, şi deci real etic şi se rezultă „taumaturgic“ în alt cosmos intelectual niciodată circumscris sieşi încît incontestabil de aproape trei milenii acest Cosmos se găseşte destul de nemuritor prin inepuizabilele eclatante nutrimente ce ni le oferă şi azi chiar la domiciliu şi ca atare din „punctul de vedere“ ce mi-l trimiteţi poştal nu vă pot oferi chiar „sinuciderea“ mea morală (participarea personală la de indirectă captatio benevolentiae (la aventura editorială/dicţionar şi „un eseu ceva mai amplu despre opera dvs.“ ce vi-o propuneţi([,] dar avînd în vedere pretutindenarul raport de la ins la însemne de Civilizaţie (cu tot efemerul ei) şi de Cultură (cu însăşi superstiţia sa) adică: sociologie[,] v-aş rămîne pe mult timp îndatorat dîndu-mi totodată bucuria pură absentîndu-mă din această aventură editorială desigur destul de nobil lucrativă în termenii săi[,] adică neimplicîndu-mă în ecuaţie[,] cu atît mai mult fiind de a.b.c. prin extensiune[,] deci şi fiindcă tot poştal mi-aţi intrat în casă[,] nu vă pot lăsa gospodăreşte să plecaţi aşa cu mîna oarecum goală („orice mînă care ţi se întinde poate deveni un început de Dragoste“) şi prin bunăvoinţa (sentiment de Dragoste şi Vis) a străvechiului Prieten drag şi Frate vevemin Gheorghe Dumitrescu[,] inginer prin accident şi prin vocaţie un senzitiv şi tandru prozator[,] vă poate trimite la cerere dumneavoastră personal în dar şi tot poştal ceea ce s-a mai „găsit“ pe la cunoscuţi din atîtea şi-atîtea brutal subtilizate în timpul cutremurătoarei mele Absenţe (1947 primăvara – 1952 şi 1958 toamna – 1964) plus cele „cîteva“ aici alăturat consemnate şi solicitate „puncte de reper“ necesarmente înviorării bibliotecii dumneavoastră şi mai cu seamă infatigabilului dumneavoastră consum de curiozitate intelectuală[,] dincolo de notoriile acţiuni de deshumare a Ideii de Neant…

Cordial

victorvaleriumartinescu

 

11 de Brumărel

Noaptea secolului 20

Anul XIV ziua 295 e.n.c. (era noastră cosmică)

 

Corolar I: pentru a realiza în bune condiţii cele de mai sus şi-a evita eventuale surprize[,] orice corespondenţă se poate face pe adresa de pe plic[,] adresa ştiută fiind supusă „curînd“ demolării din pricina faimoasei virtuale „Acropole“ de pe Dealul Spirii[,] rămînînd astfel ceeace de aproape două neglorioase şi aspre decenii sunt: volant.

Corolar II: la biblioteca Academiei Române pînă mai acum doi ani se găsea la Sala III (Fond Special) gingaşul năzdăvan: „Cocktail“ şi faimoasa în epoca revistă „Şiş“(I) [,] scoasă doar 3 numere în 5 ani (1930 nr. 1, 1932 nr. 2 şi 1935 nr. 3) (II) şi la Sala I: cosmofonica „astăzi v.v.m. la 33 de ani“ (acesta e titlul exact şi existent pe carte) – ocazionalul foileton broşat „Bazil Munteano“ şi cosmofonicul Poem „România mea“ (ed. 1945) – iar de la Saşa Pană în afară de cele de mai sus se mai află şi teribilele „7 ţîţe pergamute“ (III) [,] celebrul manifest „Răvaş deschis generaţiei anului 2000“ (cel din 1930 sigur – poate şi cel din 1928) şi apoi „remember“-ianul Poem „Am un pătrar de veac“ (1935) şi alte multe plus inedite lucrări întregi în succesive redactări. Iată o succintă listă de lucrări:

 

Antume

1) „Cocktail“ (proză ed. 1933 princeps[,] ed[iţie] comercială 1942 (şi confiscată de cenzura militară numai la 2 zile de la apariţie pe piaţă şi ed[iţie] integrală 1945 (rămasă în şpalturi de corectură în maşină) în 700 de pagini 1400 file (nu ştiu prin ce împrejurare le deţinea poetul Ion Caraion[,] care de altfel avea toate cele tipărite de mine plus toate ineditele mele şi în 1979 i-am înmînat ediţia ultimă (toate poemele antume alcătuite pentru ed[itura] „Cartea românească“) la solicitarea poetului pe atunci „prim consilier“al susnumitei edituri – ediţia cuprinzînd (în afară de-o amplă Introducere de autor sub titlul „Marele Contemporan“ – antume -: „cele dintîi ştiri despre victorvaleriumartinescu“, „am un pătrar de veac“[,] „astăzi v.v.m. la 33 de ani“ şi „România mea“ [,] cu toate desenele originale în număr de 17. Ce s-a făcut cu această ediţie de „antume“ nu ştiu absolut nimic şi poate că nu voi mai şti niciodată. Păcat – mai ales de Introducdere. Erta o adevărată psihochimie.

2)   „cele dintîi ştiri despre victorvaleriumartinescu (poeme 1933 şi 1943[,] ceasta din urmă fiind confiscată de cenzura militară chiar din tipografie).

3)  „7 ţîţe pergamute“ (poeme 1934 – tiraj 7 exemplare).

4)   „am un pătrar de veac“ (poem 1935).

5)   „astăzi v.v.m. la 33 de ani“ (poeme 1944).

 

I) Scriitorul Ieronim Şerbu în a sa „Vitrina cu amintiri“ îi consemnează (laps de memorie) eronat titlul de „Şiş“ în „Stilet“[,] ceeace nu-i totuna[,] scriitorul ignorînd cunoaşterea cuvîntului oarecum argotic.

II) acest număr sigur se găseşte la Saşa Pană (poate şi la alţii „celelalte“)[,] acest număr fiind cert şi la biblioteca Academiei Române Sala III (Fond Special) în colecţia de reviste (cele apărute un număr sau două) volumul IX sau X[,] precum şi la Jorj Călinescu (fiindcă îl comentează într-un foileton în primele numere din al său „Jurnal literar“)[;] de asemenea la acest poligraf Jorj Călinescu[,] prin intermediul ziaristului Jorj Ivaşcu[,] se mai află cîte un exemplar din ediţia princeps 1933 trasă la „gestetner“ din lucrările: „Cocktail“ şi „cele dintîi ştiri despre victorvaleriumartinescu“. Or mai fi?

III) poeme de care vorbeşte special Ieronim Şerbu în singura lui adevărată carte „Vitrina cu amintiri“.

IV) din care veţi obţine după dorinţă cîte un exemplar din cele bifate cu roşu[,] toate celelalte fie că nu mai sunt[,] fie că sunt numai într-un singur exemplar[,] bineînţeles dactilograme.

 

6)  „dragostea la oameni“ (eseu 1936).

7) „imanenţa şi primatul adevărului absolut“ (eseu 1937).

8)  „ţara reală şi ţara legală“ (eseu 1938).

9)   România mea (poem ed[iţia] 1945-1946-1947).

10)   „Români din România uniţi-vă! (eseu 1946).

 

Postume (manuscripte)

1)  „cartea duioşiilor“ (poezii 1955)

2)   „Marele Contemporan“ (postume 1): „ştiri mai vechi şi mai noi despre celălalt“ (poeme 1939-1964).

3)   „abecedar pentru majorat“ (esseu de moralistică 1965).

4)   „Marele Contemporan“ (postume II): „reanimare“ (poeme 1965-1970).

5)  „ipoteze şi axiome“ (proză 1970-1975).

6)  „Marele Contemporan“ (postume III): „ultimele ştiri despre victorvaleriumartinescu“ (poeme (42) pînă în prezent).

7)   „psihochimie (eseu 1933-1945[,] confiscată prin brutala subtilizare şi recuperată o copie).

V) din care au apărut în Viaţa românească 1979 cîteva pagini – pagini ciuntite[,] disparate[,] smulse – din cele 277 şi publicate fără ştirea autorului[,] precum şi toate cele apărute din 1968 pînă azi,] toate astea fiindcă manuscrisele lui victorvaleriumartnescu sunt împrăştiate pste tot şi la te miri cine.

VI) aceste trei esseuri din 1836-1937-1938 nu au existat în ediţia princeps 1933 din „Cocktail“[,] fiind însă reunite (de altfel cum au şi fost concepute) sub titlul „metapsihica postulatum“ în ed[iţia] ncomercială 1942).

 

 

[II]

 

Telegramă [dactilografiată] 31.10.83.

 

Domnului profesor universitar ion pop, str. Rakoczi 98, cluj-napoca 3400

 

Deşi v-am dăruit lucrările bibliotecii dumneavoastră şi nu opiniei publice şi deşi argumentul recte semnalizarea prezintă unele pregnante inadvertenţe[,] e totuşi conform bunelor intenţii şi ca atare din postumitatea lui victor valeriu martinescu un mulţumesc de trandafiri înfloriţi pentru osteneala din clujeana revistă literară Tribuna.

victor valeriu martinescu

 

Notă: Telegrama îmi fusese trimisă cu două zile mai devreme – cu ştampila poştei. 29.10.1983, în copie olografă, cu menţiunea, în partea de sus a formularului poştal: „spre a evita orice denaturare vitriolantă de sens şi-a înlătura eventualele confuzii (dat fiind notoriul agramatism tip „P.T.T.R.“ de la noi) această indispensabilă copie – v.v.m

 

 

[III]

 

Telegramă [10 decembrie 1983, după trimiterea onorariului de la Tribuna]

 

un gînd şi cel mai drag un sentiment şi cel mai pur singurateca ofrandă de caldă pecete voivodală

victorvaleriumartinescu

 

 

[IV]

 

13.12.83 [data de pe ştampila poştei; adresa expeditorului este „Ion Vasile Costin (telefon: 14.77.36), Intrarea Brezoianu 29 C. Bloc C, et. II, ap. 12, sector 1, cod 70714, Bucureşti 7000.

 

Mult amabile Domn,

Dat fiind faptul că adresa unde domiciliez devine din zi în zi mai incertă (virtuala „Acropole“ de pe Dealul Spirii se apropie demolator şi-n paşi de gimnast) şi dat fiind faptul secund că la adresa inginerului Gh.D.* subsemnatul sunt totalmente intruvabil, îmi îngădui, în cazul cînd persoana mea mai face pentru dumneavoastră un obiect de preocupare literară, să vă semnalez şi să folosiţi, în ipoteza oricărei eventualităţi, adresa Prietenului drag şi Frate vevemin Ion Vasile Costin**, cea de pe plic – şi, în consecinţă, vorba omului de pe stradă: toate sunt bune cînd iese bine“…

 

13 de Undrea

Noaptea secolului 20e Undrea

Anul XV ziua 358 e.n.c (era noastră cosmică)

 

*             [Gheorghe Dumitrescu] nu avea decît vremelnica funcţie de simplă „căsuţă poştală“…

**           şi care e altceva, incomparabil cu totul altceva, în primul rînd fiind cărturar sau: „foarte eruditul Ion Costin“[,] aşa precum consemnează H.H. Stahl în cartea sa de „sociologice“ amintiri…

 

 

[V]

 

[Scrisoare, cu pastă albastru, 18.2.84]

 

Mult stimate şi prea amabile Domn,

…spunînd mult şi prea[,] luai ce-mi fu mai la îndemînă pentru limbaj şi pentru limbă[,] ceva ca să-i zicem o „unitate“ dotată cu semnificaţie autoîncredinţat că nu vă contrariază şi mai cu seamă nu vă necăjeşte [,] de altfel la ceva mai bun nici că nu vă puteţi aştepta cînd e vorba de-un răposat în recluziune încă din 1947 şi încă neînhumat de aproape 4 decenii în care desigur se poate intercala duioasa anagramă de semioză[,] chestia ştiută cu „trecutul viitor“ şi „viitorul trecut“ presărată de semnificaţii[,] implicaţii[,] înserieri[,] nefiind ca prezentul fără prezent: „un cadavru în vacanţă[,] vorbe de etc. şi multe etc. şi pe care n-aş da o ceapă degerată dacă „trecutul viitor“ nu s-ar refuza integral întru Fiinţă oricărei înhumări, cum spunea undeva cîndva vêvêmê. … revista Tribuna nu putea ieşi din rînd stricînd alinierea canonului social şi-a opera precum a operat operîndu-ne (de altfel un cititor avizat vede ruptura dintre ligamente şi lăsatele găuri în şvaiţer de labele „culturalului“ goril – şi liniştit nu se mai miră de-o „experienţă“ ce-a atins 4 claustrate decenii şi aiurea aproape 7 şi e tot în fază de săltăreaţă „experienţă“ şi destul de căpcăună…

…plecarea acelor „şase poeme vevemine“ spre redacţia „Vieţii româneşti“[,] ca să spun! m-a făcut praf (pus în faţa faptului împlinit şi-a unei atît de afective perseverenţe de arheolog literar şi mai ales că se găsesc în mîini de Dragoste şi Vis ale dragului meu poet şi prieten vevemin Ioanichie Olteanu)[,] încît mai-mai să dau în hedonism[,] fiindcă în afară de fratele Ioanichie Olteanu, de mult angoasatul meu prieten Ion Caraion (grupajul poemelor din România literară şi Luceafărul ianuarie şi februarie 1979 îi aparţin în exclusivitate) şi recent Dumneavoastră[,] nimeni, Niciodată în cei 55 de ani de activitate literară propriu-zisă nu mi-a călcat pragul în acest fel[,] aşa că pot spune [,] cum de altfel am şi spus (unde? nici nu se putea decît în „Cocktail“^[1]) „toată viaţa am fost mai puţin ignorant şi mai mult ignorat“ sau spusa readusă la zi: sunt ignorat nefiind ignorant…

…iar selecţia poemelor spre publicare este exact pe măsura revistei Viaţa românească şi mai ales că nu se exclud – dimpotrivă – se înrudesc prin climat şi pastă[,] deşi sunt din două lucrări diferite prozodic, încît pot sta în excelente condiţii literare alături şi laolaltă…

1)„Echinox de primăvară“ e inedit…

2) „Prin frunzişul din dulcele freamăt“ e în România literară (ianuarie 1979) împreună cu „Cîntec în surdină“[,] în perfecte condiţiuni de tipar în afară de un singur vers din „Cîntec în surdină“[,] care sună: „pomul pom să crească“ şi nu pomul să crească“[,] aşa cum a apărut…

3)„Cîntec în noapte“ în surdină cu acest titlu nu există decît „Cîntec de noapte în surdină“[,] publicat de bunul meu prieten Ioanichie Olteanu în toamna 1969 în revista Tomis, pe cînd era şef redactorul revistei – dar poezia apărînd în tipar atît de masacrată, desigur la paginaţie, încît se poate considera „foarte-foarte“ inedită…

4)„Summus terminus fuit“ e inedit…

5) „Îndureratul amurg“ e inedit desigur [,] cu titlul întreg „Îngînduratul Amurg din Îndureratul Gol sau revolta nezburatei aripe“…

5)„şi „Timpul e ca Vremea“ e inedit…

…asupra parantezei cu poemele „mai rotunde“ [,] primele 3 şi ultimele 3 „ce suferă de o împovărare conceptuală pe care solemnele majuscule o sporesc în loc s-o uşureze“ [,] subliniez că sunteţi perfect indus în eroare de însăşi ambivalenţa dumneavoastră de „critic“ şi „cititor“ (în acelaşi timp) şi încă neintrată în echilibrul organic de vase comunicante – cele dintîi vă seduc fiindcă vă plac şi „criticul“ nereuşind să convingă „intelectual“ pe „cititor“ iar amîndoi fiindu-vă de apă dulce (fluviali) şi nu de apă aspră (marini sau oceanici) – mai exact: primele 3 (cele din lucrarea „ştiri mai vechi şi mai noi despre celălalt“, antrenează afectivul[,] emoţia[,] şi sunt de „apă dulce“ (liricul) dînd implicit Fiorul – celelalte 3 (din „reanimare“[,] precum şi „ultimele ştiri despre victorvaleriumartinescu“ implică spirala cugetaţiei[,] meandrele gîndirii[,] Logosul[,] şi sunt de „apă aspră“ (conceptele)[,] dînd integrat Cutremurul[,] adică: primele sunt Melodia[,] celelalte sunt Muzica, în speţă: poezie în care e Poezie şi Poemul e fiind Poezia (memento: capodopera ca şi opera trebuie căutate numai în Operă – altunde, doar baloane de săpun…

…în privinţa „solemnele majuscule“[,] nu sunt altceva decît noi semnificaţii[,] mutaţii de semnificant[,] interacţiunea semnificant-semnificat[,] spor metaforic nemărginind „orizontul“ filozofic, adică.

…cu privire la „ediţia selectivă“[,] deşi vă e prea bine cunoscut punctul meu de vedere din „Abecedar pentru majorat“[,] apărut de altfel şi-n revista Viaţa românească (iunie 79 sau 80) şi dat fiind faptul că nu constituie o „ediţie de autor“[,] aveţi deplinul meu consimţământ şi mînă liberă precum şi pentru orice alte operaţii editoriale şi desigur şi cele de genul pe care în prezent le întreprindeţi la Viaţa românească[,] acordînd totală încredere spiritului Dumneavoastră intelectual de discernămînt şi bun-gust[,] bineînţeles în toate cazurile respectînd întocmai „textul“ şi lucrarea consemnată din care sunt desprinse [,] după cum nu mă deranjează niciun alt punct de vedere decît al meu. Dimpotrivă. Urmează doar dumiririle…

…dar, fiind vorba de „o ediţie selectivă“ după 1986 şi următorii[,] vorba ceia: „să ajung eu pînă atunci“[,] că de dumneavoastră nu am nicio grije: ca infatigabil arheolog literar veţi fi în continuare[,] eu rămînînd ca şi în aceste 4 „obsedante“ decenii acelaşi iremediabil postum: Marele Postum…

…şi încheiaţi scrisoarea: „poate că într-o zi vom ajunge totuşi să ne întîlnim şi altfel decît în nişte pagini“ – graţios spus – la care (privind întîlnirea extra muros)[,] îmi permit un autocitat de parafrază: mai bine să mă cauţi şi să nu mă găseşti decît găsindu-mă să nu mă găseşti“…

Mai mult decît cordial

victorvaleriumartinescu

 

p.s. vă dăruiesc anexat copia manuscriptă a ultimului meu Poem, dar nu cel din urmă: ştirea 44 din „ultimele ştiri despre victorvaleriumartinescu“ – dactilografa mea în felul ei re-„măritîndu-se“ a devenit indisponibilă şi la „dughenele“ de „copiat acte“ se refuză dactilografierea pe motivul că „nu înţeleg deloc «textul»[,] nivelul lor intelectual fiind desigur doar cel al „listei de bucate“[,] şi ăsta de „birt economic“ – şi ca întreg acest anexat să facă faţă decentă celor din lucrarea mai sus pomenită unde de altfel îi e şi locul – faceţi vă rog dumneavoastră operaţia de dactilografiere[,] mai ales că aveţi desigur şi maşină de scris proprie…

 

p.p.s. încă o rugăminte: cînd e cazul[,] întrebuinţaţi adresa expeditorului aşa cum stă pe plic[,] fără a recurge la vreun adaos explicativ – această paranteză din urmă fiind cauza întîrzierii scrisorii dumneavoastră (19 zile Cluj-Bucureşti) coroborat desigur cu dialectica obscurantismului făpturii de la ghişeul local P.T.T.R. de sector[,] înlocuind nu ştiu ce obscure „dispoziţii“ pe care prietenul meu I.V.C.[,] dovedindu-se un „abil diplomat“[,] le-a înfruntat înfrîngîndu-le[,] altfel vă returna scrisoarea şi era păcat pentru mine privîndu-mă de o reală plăcere şi-o certă bucurie de-a mai asculta în hărmălaia asta socială un glas plăcut şi atît de cantabil timbrat.

 

Sfîrşit de Făurar

Noaptea secolului 20

Anul XVI ziua 60 e.n.c (era noastră cosmică)

 

De-aş avea Vreme cît Timp am

 

Tînărului entuziast şi de fosforescenţe

Ion Pop

Acest ştirea 44 din

„ultimele ştiri despre victorvaleriumartinescu“

 

în nădejdea că

mă va descoperi descifrîndu-se…

un Gînd şi cel mai cald

un Sentiment şi cel mai pur

victorvaleriumartinescu

 

Sfîrşit de Făurar

Noaptea secolului 20

Anul XVI ziua 60 e.n.c. (era noastră cosmică)

 

[scris cu pastă roşie]

 

Nicicînd în nicicum

Niciodată nu poate-a fi existînd

un real „alter-ego“

cît timp orice Ego

în Sine prin Sine i-un dat Punctul din Spaţiu

singularitatea de Unicat cea limpidă

non-Ego fiind Celălalt Nefiindul Fiind

ombilicalul contradictoria sinapsă…

deci în Ego-nonEgo Eu-Celălalt

dulce formulă de dulce psihie

nu mai poate-ncăpea controversatul probabil

să mai fiind altceva altfel şi altcum…

nici talentat nici geniu Euînsumi e Unic

deci nici necesar nici indispensabil însă de neînlocuit…

degeaba secolii umblă să-mi fie pe plac

(sic deorum fictor est homo)

Euînşine fiind deajuns Neuitatului Drag

Celui din Însumi

Cel mai din Însumi.

 

Ieri Timpul mi-a fost mai strein ca oricînd

Cuprins de un Însumi din Sine ivit

Orice pornire se-ntoarce-n străpungeri

Viscol de aur.

 

Aici şi Acum nu-i astfel e altfel

Fiindu-ne nouă mereu să ne fi

Lumea sub Stele clar fructul şi-arată

în Nimenicel Tot

 

Zvelta Potzecă-n duios frunzişuri

un aspru ne-aşează-n pretins milenar

Timpul redîndu-i zburdalnicei Clipe

prisos de splendori

 

în urmă rămas de ultima Urmă

ne-adulmecă Fuga mult alergată

Nădejdea ne-nscrie mai altfel Himera

Ştirea din Zori

 

niciunul n-am vrut să ne fie mai mult

Vorba ne fură Cuvîntul din Inimi

Uitat Zori de Zi în stropul de Rouă

Fertilul Ocean

 

să nu ne uităm apărem sî te-ascunzi

cuprinşi de incendii ajunse Visări

desigur că dăm peste Tu cel din Noi

Rostirea din Grai

 

facem chiar pasul lipit de alt Umblet

mai tare e însă fosta Chemare

nicicînd pentru Vieţi nu fu mai aproape

Taina-nserării

 

străpuns în Adînc de rîvnitul Înalt

se clatină-n largul din noi un cuprins

Suntem nioşiunea aceluiaş Semn

Trupul cel Singur

 

Doar este gînd pur nefiindul fiind

Devorator sacru în care pierim

ucis fiecare de propria sa viaţă

 

Urma trezită în deplinul său Mers

Ne scoate iar Lumea din Somnul cel Lung

Eliberînd Gîndul de Negura Albă

Dîrzul Străfulger

 

Freamătul Tainei unui alt Horizont

Sieşi Cosmos deschis unui alt Cosmos

Adaos desprins Tăcerii cea Oarbă

Furtuni de Lumini

 

Privirea se-alungă-n priviri fără Glas

o frunză visează tandrele Ramuri

Ploi albe se-abat peste mult interzis

Trupului Logos

 

Ce-ar fi încă Sunt ca să fim ce n-ai fost

Pribegi de la Cina din ultimul Zbor

Vîntul de Toamnă ne poartă prin Seara

Albastrelor Seri

 

Trec Păsări de Foc prin Ceaţa Domoală

Mie fiindu-Ţi dor Ziua de Mîine

Ochiul degeaba devoră Făptura

Nemuritoarei

 

Un Zvon mult mai aprig îmi zburdă prin Vieţi

Atingeri ne cheamă să-şi afle Sămînţa

Nemărginirii în Spaţiu rămasă…

Timpul din Clipă

Voci de Geneză

Efemerul cel Veşnic…

 

Prin Iubire la Frumuseţe

prin Frumuseţe la Om

prin Sublim la Homo Humanus…

nimic pentru Tine totul pentru Nimeni.

 

                victorvaleriumartinescu

                Solstiţiul de iarnă

 

[VI]

 

Telegramă 14.5.84 [scrisă de mână, cu pastă albastră, semnătură roşie]

 

Domnului Ion Pop, str. Rakoczi 98, Cluj-Napoca 3400

 

Abia azi 13 de Florar am în faţă Viaţa românească 2 (februarie) şi 3 (martie). În prezentarea Dumneavoastră prezentaţi şi o „părere“ despre Mine. Tot „despre Mine“ iată şi „părerea mea“ parafrazînd spusele unui celebru poet al cărui nume regret profund că l-am uitat[,] cum de altfel se cam uită tot ce e celebru: după 55 de ani de „poezie“ şi „esseu“ (Logos şi Ethos şi Eros) constat că n-am talent, altfel mă făceam de rîs, aşa că pot să continui.

aeeaş veche cordialitate victorvaleriumartinescu

 

[pe verso] 13 de Florar. Noaptea secolului 20, anul XVI ziua 144 e.n.c. (era noastră cosmică).

 

 

[VII]

 

Telegramă [dactilografiată]

 

Domnului ion pop str. Rakoczi 98 cod 3400 cluj napoca 12.9.84.

 

Pentru juvenila dumneavoastră afectuoasă cutezanţă din Viaţa românească o strîngere de mînă care să vă zdrobească falangele înălţîndu-vă gîndul pînă la inimă şi inima pînă la gînd [,] inima gîndului fiind mai veşnică decît viaţa[,] decît orice fel de viaţă.

victorvaleriumartinescu

 

 

Addenda

 

[O scrisoare către Ion Pas, scriitor şi preşedintele Radiodifuziunii, probabil în anul 1965.]*

 

Dragul şi mai marele meu prieten,

Îmi îngădui apelativul de altădată, de mult altădată, deşi între noi, independent de voinţa şi sentimentele noastre, s-au deschis prăpăstii de timp şi s-ar putea, nu din partea mea, aceasta să pară dacă nu bizar, cel puţin cît o cutezanţă, mai ales că ne găsim, în viaţa publică, nu ca odinioară la acelaşi numitor.

Dar, vei vedea, văzîndu-ne…

Ultimile rînduri, îţi aminteşti? exact acum 20 de ani cînd dirijeai „Libertatea“[,] ţi le-am trimis publicate-ntr-un ziar ca o scrisoare deschisă cu prilejul unei inocenţe care semnase, nu ştiu ce-n ziar, cu jumătate din numele meu, public fiind sinonim cu numele întreg.

De-atunci, luat de ape contrare şi buciumat de valuri fără sens, am fost asvîrlit pe multe tărîmuri ostile sufletului meu de odinioară şi inospitaliere.

Acum cinci luni, în circuitul de graţiere generală, abia ieşit din detenţia care erea să mă coste viaţa, pentru faptul clar şi indubitabil că am trimis, clandestin, peste hotare, la Paris, un caiet de poeme şi cursive literare, în esenţa cărora, ridicat în picioare, protestam în numele creerului meu să-i lase libertatea de-a gîndi propriu şi fiinţei mele intime libertatea de-a iubi cu propria ei inimă. Aceasta era concentraţia indezirabilului caiet…

În sfîrşit, bine că sînt liber, preţuind-o în caratele ei majore decît altădată, altădată libertatea fiindu-mi mai mult boemă, în viaţa pe care mi-o ştii destul de bine cît de izolat, cît de cruntă în lipsuri elementare, cît de confidenţială şi-n luptă permanentă de la un prînz la altul.

Din 2 august sosit în Capitală, sînt în continuă bătălie pentru o locuinţă proprie unde să-mi pun capul, nu să gîndesc ci să dorm şi pentru un venit regulat să mănînc sigur şi din banii mei măcar o dată pe zi.

Fiind bolnav de t.b.c. pulmonar bilateral şi celelalte din mine într-o totală carenţă fiziologică, nicăieri nu prezint garanţiile legiuite medical de-a fi angajat, indiferent ce.

De cinci luni, bani nu am cîştigat nici măcar pentru tramvai.

Tot ce am ca veşminte sînt din căpătat. Practic, am realizat un „împrumut“ la Fondul literar, prin Zaharia Stancu, cel dintîi şi cel mai cert, şi prin Florin Tornea, nedezminţindu-şi prietenia şi inima deschisă, am putut dactilografia gratuit (110 pagini în cinci exemplare) o plachetă de şapte poeme inedite: „Mmemento vivere“ şi pe care voi încerca s-o valorific la vreo editură.

Pînă atunci, afară e frig, zilnic mi-e foame, fulgarinul nu vrea să devină nici măcar pardesiu, şi cei 54 de ani, în fiecare dimineaţă-mi spun că, sigur, acuma, îmbătrînesc. Singura bucurie: Koch, care ţine cu mine. Stă cuminte în pulmoni şi doarme.

Voi încerca o revedere în doi, pentru amănunte şi altele.

Cine ştie, poate că…

Poate că…

Te îmbrăţişează ca de obicei

şi din toată inima

victorvaleriumartinescu

 

______________

 

* Scrisoare trimisă mie de inginerul-scriitor Gheorghe Dumitrescu, prietenul lui V.V.M. O notă a sa precizează: „Text manuscris în creion ataşat caietului manuscris – în cerneală – «Memento Vivere»“, 125 pagini. (din cele 7 poeme, lipsesc 2).

 

 

În acelaş grup de manuscrise, urmează: „Am un pătrar de veac“, manuscris în creion, 42 pagini, datat septembrie 1935. Are la început următorul text: „Revista de literatură şi critică «Şiş» şi-a făcut apariţia cu mine şi poetul lăptar (poetul dizolvat în propriul lui vers, Dumitru Cosma), în toamna anului 1930 pînă în toamna anului 1935. În cinci ani, trei apariţii. Revista de literatură şi critică «Şiş» în luna octombrie 1935, apariţia [a] treia şi ultima, a ieşit consacrată în întregime acestui poem:

Am un pătrar de veac

şi pe care îl integrez în aceste pagini de simfonie atonală, ca un dar intim, fiind cel mai intim dar de familie şi de afecţiune“.

 

P.S. Asta e tot ce am găsit referitor al revista „Şiş“. G.D.

 

 

^[1].    Roman publicat de V.V. Martinescu în 1943.