• În luna mai a.c., renumitul post TV muzical Mezzo a transmis de mai multe ori înregistrarea montării grandioase de la Opera Bastille a operei Oedip a lui George Enescu. În felul acesta, renumitul post cultural francez a comemorat, aşa cum se cuvine, cei 70 de ani care au trecut de la moartea marelui compozitor. Regia montării îi aparţine cunoscutului regizor şi dramaturg Wajdi Mouawad, care a transformat libretul de tip analitic al lui Edmond Fleg (inspirat de piesele lui Sofocle) într-unul sintetic, căci pe parcursul uverturii pe scenă se desfăşoară pantomima incipitului biografic al mitului lui Oedip. Dirijor este Ingo Metzmacher, care s-a pregătit ani de zile în vederea înţelegerii adecvate a acestei opere dificile, pe care o consideră o capodoperă. De fapt, chiar este o capodoperă. Este, repet, un spectacol extraordinar din toate punctele de vedere. Adică, şi la nivelul interpreţilor, al costumelor şi al scenografiei, toate încărcate de o aură magică sau transcendentă. Merită oricînd revăzută apariţia Sfinxai…
• Comemorarea lui Enescu îmi aminteşte faptul că în luna iunie se împlinesc doi ani de la dispariţia fulgerătoare a marelui compozitor şi muzicolog Cornel Ţăranu, care a fost cel mai important cunoscător al manuscriselor de tinereţe ale lui George Enescu, el terminîndu-le pe unele dintre cele lăsate de compozitor în stare nefinisată. Ceea ce îmi aduce aminte că valorificarea manuscriselor muzicale de tinereţe ale lui Enescu este îngreunată de opoziţia unei familii dictatoriale de muzicieni.
De cînd nu-l mai văd sosind pe maestrul Cornel Ţăranu la concertele săptămînale ale Filarmonicii Transilvania, loja festivă şi-a pierdut orice strălucire.
• Celebra vorbă „cimitirele sînt pline de oameni de neînlocuit“ este, din nefericire, adesea foarte reală. Mă gîndesc că în această primăvară s-au împlinit şi 25 de ani de la moartea profesorului şi scriitorului Mircea Zaciu, creatorul Şcolii clujene de critică şi istorie literară. Iar colţul de stradă din faţa Librăriei Universităţii, unde îl puteai întîlni zilnic pe Mircea Zaciu, adevărat magnet pentru toţi creatorii clujeni, este astăzi pustiu.
Mă bucur că nu a fost uitat de revista Româna literară, care i-a dedicat de curînd un profil spiritual sub semnătura lui Vasile Spiridon. (I.V.)