[am întâlnit-o într-o zi]

 

am întâlnit-o într-o zi…

 

pasul săltat pe asfaltul fierbinte

trupul subţire, fragil

părea că se frânge

aşa cum se unduie

cumpăna fântânii

ce scoate apă din

miezul pământului

 

se uita pe deasupra

fără să vadă pe nimeni

în lumea ei

zburau altfel de păsări

prin savanele ei

vânau altfel de lei

 

n-auzea zgomotul străzii

înjurături şi claxoane

în urechi îi cântau simfonii

lunaticii,

îngerii poate

 

zbura cu gândul

peste timpuri apuse

din preistorie

spre viitorul fragil

o petreceau în pelerinaj

tigri cu colţi uriaşi

mamuţi lânoşi

fluturi gigantici

fără rost

 

am vrut s-o opresc s-o salut

dar nu m-a văzut

nu i-a păsat…

am urmat-o timidă din spate

gleznă subţire, visuri înalte

fusta foşnind la fiecare urcare

era ea, Mina

era ea, noi toate

eram eu

urmărindu-mă prin istorie

 

[cum te-ai născut]

 

cum te-ai născut

cine te-a aşteptat

şi cine te-a vrut?

 

cum ai crescut?

cine ţi-a dat primul sărut

şi cine

prima palmă peste obraz? –

ştiu că pe celălalt nu l-ai întors

cum te îndeamnă scriptura să rabzi

căci tot ea îţi porunceşte

să trăieşti

chiar şi în sângele tău să trăieşti, Oholiba,

sau Mina sau cum te-o chema

trăieşte

fată, femeie, mamă

înger sau curvă

zeiţă, vestală

cântec în strană

poate doar o ţărancă

mânând vitele-n turmă

cu pruncii de mână

în aburul serii de vară

schimbând scutece

printre cursuri, examene

şi oala cu supă

morcovi şi ceapă

faguri cu miere

uitare

cântec:

                cară mama

                frunze-n buze

                lapte-n ţâţe

                mălăieş în călcâieş

                cu lupul pândind

                la colţ de bordei

                fiară sfâşiindu-ne

                şi pe noi, şi pe ei

 

istoria poporului meu

şi a femeilor toate

stă pitită-n poveşti

ia şi citeşte

cântecul Minei

cântecul tău şi al meu

balauri, zâne şi lupi:

măştile-s noi

aceleaşi dureri

 

[în sat a fost hrănită]

 

în sat a fost hrănită

cu lapte de vacă bălţată

cu lapte de capră neastâmpărată

i-a dat apoi o ţigancă

să sugă din sânii ei umflaţi

lasă, vecină, spunea ea,

lasă, laptele meu îi va aduce noroc

nu de bani, nu de bărbat bun,

nu de viaţă fără griji – astea

nu i le citesc în palmă,

ci noroc de o lume ciudată

cu mult zbor

căderi, înălţări…

 

peste noapte veneau ielele pădurii

şi o hrăneau cu lapte fermecat

scăpând-o de boli şi deochi

înzestrând-o cu aripi

ce înmugureau nevăzute

din tâmple şi glezne

 

creştea ca o mică sălbăticiune

mai mult pe câmp şi-n pădure

vorbea limba fiarelor

cânta cântecul cucilor în vara târzie

cunoştea doar paradisul verde

fără garduri de sârmă ghimpată

fără oprelişti

cunoştea doar serile cu lumină

filtrată de crepuscul şi lampă

fără curent electric

 

în zilele în nopţile acelea

libertatea fiinţei

s-a strecurat în trupul de fată

ca ispita în Edenul interzis –

grea încercare pentru o viaţă de om

grea răsturnare

când va fi să trăiască

într-o cameră strâmtă

din blocul de cartier proletar

ucigător de visare şi zbor

 

[la gârla din valea fermecată]

 

la gârla din valea fermecată

unde Mina înota cu băieţii-n vacanţă

unde când ploua

se adunau broaştele din şapte sate

orăcăind ca-ntr-o orchestră

în nopţile cu lună nouă

când se zărea spre dimineaţă

prima picătură de rouă

acolo apărea o arătare ciudată

ca o fată cu solzi în plete

cu ochi rotunzi de vultur

pe spate cu înotătoare

o sirenă de munte strâmbă

care prin cine ştie ce dungă

a traversat deşerturi, Carpaţi

câmpii şi podişuri

ca să răsară în apa din gârlă

 

atunci

pentru un sfert de secundă

orăcăitul brusc se oprea

cicadele tăceau şi ele din gură

ielele din pădure dansau ca nebunele

prinzând-o într-o astfel de noapte

şi pe Mina în horă

n-a văzut nimeni nimic

căci dacă vreun om ar vedea

astfel de arătări minunate

s-ar transforma în stană de piatră

în trovant care creşte lent

însă

prinsă singură

în vraja din mlaştină

Mina se-ntreabă

oare arătarea nu e chiar ea

cea de ieri-alaltăieri

lostriţa

venind de peste tot şi nicăieri?

                cântec:

                Mina-sirena sunt eu…

                Scufiţa Roşie

                şi Albă ca Zăpada

                Vrăjitoarea cea rea

                şi Ileana Cosânzeana

                zâna lacului,

                fata moşneagului

                toate sunt Mina:

                căutaţi-mă în basme

                prin poezie mă răscumpăr

                sunt Cătălina

                îndrăgostită de Luceafăr

                şi nu-l implor să coboare

                alunecând pe-o rază

                ci să mă ridice

                pe mine în soare

(din volumul în lucru Mina, noi, toate)