RUXANDRA CESEREANU, PROTECŢIE ŞI MAGIE
• Rada Niţă: Urme II, desen, 2023.
Rada Niţă este o dantelăreasă a gravurii şi desenului, cu har, cu un talent de excepţie. Viziunile sale alcătuiesc ramificaţii şi reţele neuronale impresionante, ele conţin embleme şi sinteze ale creierului uman fantasmator, cu toate alambicările sale psiho-fizice, fapt prezent şi în expoziţia găzduită recent de Institutul Francez din Cluj.
Rada Niţă a asumat o Bibliografie redutabilă despre folclorul românesc, prin urmare hermeneutica ei grafică are la activ un suport teoretic de care nu se poate face abstracţie.
Una din metodele plastico-afective la care apelează în dantelăria sa artista este bântuirea. Atât edificiile (castele, cetăţi, fortăreţe, biserici fortificate, variate spaţii marcate de istorie medievală, în speţă) sunt bântuite, cât şi cei care le-au locuit ori încă le locuiesc într-un plan fantastic suspendat, fie că e vorba de făpturi umane sau jivine.
O a doua metodă este fantasmarea sau himerizarea ca acţiune psihică făţişă, cu tendinţă. Personajele umane din viziunile Radei Niţă văd lucruri nevăzute, aud lucruri neauzite şi chiar ating lucruri neatinse.
O altă metodă, cu efect vizual, este concretizată printr-un duet combinatoriu: încântarea şi descântarea. Încântarea se manifestă prin prelungirile himerice ale edificiilor ori ale unor cetăţi şi fortăreţe sau biserici fortificate care par că sunt zburătoare şi flotante, relativ desprinse de pământ, mai degrabă alungindu-se spre văzduh. Sau, dimpotrivă, astfel de edificii se scufundă altădată spre rădăcinile lumilor, parcă într-o subterană cosmică. Descântarea este legată de felul în care făpturile, edificiile, jivinele au nevoie de o îmblânzire şi de o formă de captatio benevolentiae ca să poată fi percepute de ochiul omenesc.
• Rada Niţă: Totem, desen, 2024.
Încântarea şi descântarea sunt mediate şi de câteva obiecte specifice spaţiului rustic (fusul şi furca), apoi prin câteva accesorii specifice portului popular (opincile şi traista), precum şi de câteva plante care catalizează acţiunea magică (sânzienele şi busuiocul), fie în sens defensiv (în faţa făpturilor demonice), fie în sens de comuniune cu lumea nevăzută (dar dezvăluită totuşi sugestiv prin imagini) a duhurilor. De observat că fetele (tinere) şi femeile (mature ori bătrâne) din gravurile şi desenele Radei Niţă poartă aproape întotdeauna, ca bijuterii, coliere (simple, duble ori triple) cu funcţie talismanică apărătoare. De asemenea, în ipostaza de accesoriu special este cununa de pe creştet (din sânziene, busuioc, spice de grâu ori flori de câmp), tot cu funcţie magică protectoare. Părul personajelor feminine este întotdeauna lung şi relativ cârlionţat, nu doar fiindcă în adânc e vorba chiar despre nişte autoportrete ale artistei, ci şi fiindcă Rada Niţă cunoaşte şi asumă funcţia magică a părului lung femeiesc care e unul vrăjitoresc, fie că e lăsat liber, fie că e strâns în cozi ori coadă.
După cum precizează chiar artista: „Sunt reunite o suită de gravuri acvaforte şi desene în peniţă ce înfăţişează un bestiar (inspirat, aşadar, de imaginarul popular românesc, dar şi de cel medieval, occidental – cu vrăjitoare, strigoi, moroi, draci) care este îmblânzit printr-un procedeu magic de prezenţa obiectelor din gospodăria ţărănească. Astfel, vizitatorul este protejat în faţa acestuia prin instalaţia realizată de furcile, fusele şi cânepa prezente în imediata lui vecinătate. Într-unele lucrări, vrăjitoarele şi bestiile însele poartă furci în mâinile lor, ca un semn al provenienţei şi al specificului lor. Dincolo de rolul ei de protecţie, furca este un motiv recurent în creaţia mea, care, la fel ca elemente din portul popular, vorbeşte despre identitatea personajelor mele. Totodată, se regăsesc două plante folosite în magia populară, îndeosebi de tinerele fete în a-şi afla ursitul: sânziana şi busuiocul.
Pe lângă obiectele şi plantele de protecţie, expoziţia include şi două elemente din gospodăria tradiţională necesare călătorului: opincile şi traista“.