VLADIMIR TISMĂNEANU, LINGURIŢA DE ARGINT

O biografie a unui lider comunist presupune desluşirea afinităţilor, conexiunilor, ataşamentelor şi aversiunilor care definesc o cultură politică revoluţionară. Exemplară, în acest sens, mi se pare cartea istoricei franceze Annette Wieviorka despre Maurice Thorez şi soţia sa Jeannette Vermeersch. Nu anecdotica măruntă e interesantă, ci punctele nodale, reacţiile la evenimente precum Pactul Molotov-Ribbentrop, Congresul al XX-lea al PCUS, Revoluţia Maghiară, invazia Cehoslovaciei, alianţele inavuabile într-o structură care consideră „fracţionismul“ drept un păcat mortal. Lenin a fost cel care a iniţiat Rezoluţia din martie 1921 de interzicere a fracţiunilor în Partidul Comunist. Deciziile majorităţii trebuiau îndeplinite fără murmur.

În cazul lui Nicolae Ceauşescu, al cărui frate mai mare, Marin, activa de-acum în partid, intrarea (recrutarea) în mişcarea comunistă, în 1933, a fost realizată prin intermediul muncitorului ilegalist Vasile Dumitrescu. Acesta l-a „adus“ în PCdR şi pe studentul de la Litere, fiu de muncitor ceferist, Grigore Preoteasa. În 1936, Siguranţa a arestat un grup de tineri comunişti, între care Preoteasa, Ofelia Manole şi tatăl meu, responsabilul resortului studenţesc în UTC. Ceauşescu a fost norocos, plecase de la acea şedinţă cam cu o jumătate de oră înainte de sosirea brigăzii anticomuniste.

Tatăl meu a fost bun prieten cu Vasile Dumitrescu. Când ai mei s-au întors de la Moscova în 1948, una dintre primele vizite a fost la Vasile Dumitrescu şi Sanda Cristian, soţia acestuia. Locuiau aproape de Statuia Aviatorilor, la etajul al doilea dintr-un mic bloc, la intersecţia dintre străzile Căpitan Demetriade şi Inginer Ermil Pangrati. Vasile era director general la Agerpres şi profesor la secţia de ziaristică a Facultăţii de Filosofie. Fiul lor, Vlad, s-a născut în 1950, cu un an înaintea mea. La fel şi Gheorghe, fiul lui Grigore şi al Ecaterinei (Kati) Preoteasa. Sora lui Kati, Iluş, a fost căsătorită cu Petru Năvodaru, tatăl Anei Goma. A fost răpusă devreme de un cancer galopant. În 1951, după ce m-am născut, Sanda Dumitrescu i-a dăruit mamei mele o linguriţă de argint să-mi poarte noroc în viaţă.

Familiile Dumitrescu şi Preoteasa au fost extrem de apropiate. Când Grigore a devenit ministru de externe, l-a adus pe Vasile în diplomaţie. A fost ambasador în Elveţia, apoi în Chile. Vlad a făcut arhitectura, Ghiţă Preoteasa, fizică. În anii ’80, i-am revăzut pe amândoi într-un orăşel din New Jersey. Vasile şi Sanda erau lămuriţi încă din anii ’70, ori chiar mai devreme. Preoteasa a murit în accidentul de avion de la Moscova din noiembrie 1957. Ceauşescu îl considera prieten. Unul dintre extrem de puţinii pe care i-a avut în viaţă. Kati a lucrat în aparatul CC. Fiica ei şi a lui Grigore, Ileana (Ilinca), a fost prima soţie a lui Adrian Năstase. North Side stories…