Apariţie editorială

Marian Papahagi, Scrieri 2. Cumpănă şi semn & Faţa şi reversul, eseuri, studii şi note, Colecţia Distingo, Editura Spandugino, 2025.

„Printr-un laborios demers hermeneutic, ce dezvăluie relaţia dintre psihanaliza lecturii şi fenomenologia rescrierii diferitelor variante păstrate astăzi doar în manuscrise sau în publicaţii periodice, Marian Papahagi explorează mecanismele prin care privirea critică survolează complexa reţea intertextuală a unor opere ce au configurat specificul literaturii în secolul al XX-lea.“

„Drumul spre literatură este, într-un fel, drumul dintre «inocenţă» şi intertextualitate. Deducţia următoare, conform căreia condiţia ideală a cititorului este aceea a criticului şi chiar (erezie curată) că scriitorul însuşi deschide cu sine seria lectorilor operei sale, culminată în acel «termen ideal», este însă atât de riscantă, prin locul privilegiat rezervat criticii, încât libertatea de a ajunge la ea trebuie să i-o lăsăm, cu toată «inocenţa», cititorului.“ (Cumpănă şi semn)

„Absenţa unui scriitor dintr-o epocă, a unui text dintr-o carte, a unei variante dintr-o ediţie sunt forme în mod diferit elocvente ale tăcerii, a căror sugestivitate nu se poate nega. Revenirea cărţilor în biblioteci, întocmirea antologiilor reprezentative, alcătuirea ediţiilor critice au, toate, relevanţa lor: prin ele, tăcerile devin sonore. Acest arc aruncat între sociologie şi filologie încape sub bolta hermeneuticii, înţelese în sensul ei cel mai larg. (…) O hermeneutică a tăcerii începe sub acest posibil program şi poate descrie experienţa filologică a redescoperirii tradiţiei, a fixării textului şi a interpretării lui critice ca pe o experienţă a libertăţii.“ (Faţa şi reversul) (L.F.)