Virgil Raţiu

Omul este produsul Gândului

1.2. De foarte multă vreme, dacă nu chiar de secole, domeniile de activitate umană atât de divers practicate ieri şi azi, zi de zi, omul, pentru evaluarea şi proiectarea unor „entităţi emblematice“, uzează dominant de două expresii, literare şi gramaticale, „ciudate“ însă, pure şi simple: …dacă… şi… ar putea să… (Surprinzător este că aceste vocabule, sunt folosite nu de puţine ori de „faimoşi“ cercetători din laboratoarele NASA. Vă daţi seama la ce anume fac referire…! De la farfurii zburătoare, de ce nu?, la alte înalte civilizaţii cosmice pierdute în infinit.) Rezervându-mă strict la „conţinutul“ anchetei, pentru Artificial Intelligence (AI) [mai recent, inteligenţa computaţională!, adică, o alta Mărioară…] şi „calitatea computerului“ de traducător/ traducătoare literară, formele de vorbire precizate sunt „simbolizante“ pentru că exprimă speranţa, dar şi probabilitatea, nesiguranţa, virtuozitatea (în tot ceea ce le leagă de om) chiar şi emoţia şi de ceea ce ţine de o educată fantezie/ imaginativă a omului neliniştit (comportamente, ca să spun aşa, adolescentine, zburdalnice chiar, cum au fost, de exemplu, ale lui Einstein [matematici], Mozart [muzică] şi Bohr [fizică])…

Profesia de traducător este evident o artă, asemeni scrisului literar de valoare. Şi actul de traducere realizat de ChatGPT poate fi considerat „artă“, artă tehnică, artă artificială, manufactură electronica/informatică, după „paternitate“. Însă nu partea de traducător a AI problematizează existenţa omului, a profesioniştilor şi a nepricepuţilor în domeniu, ci realizarea acestui nou instrument/dispozitiv dotat cu „secrete“ cuantice, artificial intelligence (AI) la propriu. (Până şi numele i-a fost dat în cadrul unei dezbateri, publicată ulterior într-o carte, aşa cum s-a întâmplat cu botezul momentului creării/ apariţiei universului, „Big Bang“, suflat într-un interviu la BBC, nu am reţinut numele fizicianului, dar poate fi găsit în cărţile de propagare a ştiinţei ori pe internet.) Apariţia pe piaţa de „bunuri“ a AI, pe unii i-a bulversat, pe alţii i-a super-entuziasmat, pe alţii i-a lăsat în uimire, iar pe alţi alţii i-a dus cu gândul la fantasme, cum că a fost realizată „maşinăria“ secolului/ mileniului mai puternică şi mai inteligentă decât omul însuşi, chiar şi decât cei care au „gândit-o“ şi proiectat-o!

Da, exact în acest punct a izbucnit, a intervenit nebunia mondială, care astăzi, împreună cu nebunia smartphonului şi a lui Zukerberg a condus la apariţia unei noi maladii mult mai periculoase şi parşive decât toate afecţiunile organice umane, a omului deci, numită în pripă „demenţa digitală“ [Manfred Spitzer], …„delirul digital“. Online, poţi achiziţiona un pachet de cărţii; online, la fel de simplu, poţi detona o bombă plasată la subsolul unui hipersupermarket full cu sute de suflete, dacă pe „ăla“, anonim, atât îl duce mintea. Asta e problema!

Aşa cum omul o „poate lua în barbă“ utilizând neadecvat smartphonul, tot aşa o poate sfecli „jucându-se“ cu AI! Uitaţi-vă la Putin, Trump, Netanyahu, Hezbollah, Zelenski, Aiatolah X, Hamas sau la „maimuţa AI“ (v. hot news)… şi lista poate continua până la Corporaţia Monetară Internaţională!… Cine pe cine traduce?!

Dacă AI va „reuşi“ să domine omul, devenit fără voia lui indolent şi nepăsător faţă de oricare fenomen de pe faţa Pământului, hipnotizat de Cântarea Internetului [v. Zorin Diaconescu în Elogiu cititoruilui], atunci „cu siguranţă s-ar putea“ (vorba unui admirabil om de ştiinţă comic), ca peste universul uman să se aştearnă brusc, într-o vreme nu prea îndelungată, o nouă eră glaciară. Dacă unele dintre hidrocentralele electrice din Transilvania nu funcţionează ori stagnează din motive „tehnice“ (inclusiv hidrocentrale aflate în construcţie), din pricina „intervenţiilor şi dării“ în Justiţie a „obiectivelor“ de către unele onegeuri cu „preocupări“ ecologice şi de climă, mai „ecologice“ decât energia electrică! – fapte grave (la noi) neluate în seamă de preaocupatul om politic român –, pot conchide că pentru om şi nu pentru AI viitorul surâde a prăpastie.

Poate AI să fie adaptat/ convertit-subsumat inexplicabilului şi inexpugnabilului gând (să nu-mi spună cineva că vocabula gând vine – etimologic – din maghiară, cum aiurea scrie în DEX. Cu toată convingerea susţin că e invers), atâta timp cât ştiu cu siguranţă că omul este produsul Gândului? Hm!…

Dacă AI este un „bun companion“ în cazul traducerilor şi traducătorilor?… Este, într-adevăr, o interogaţie care îi „poate“ face AI-ului o pozitivă reclamă dezmierdătoare.