Mihaela Mudure

1. Nu sunt suficient de informată privind virtuţile lui AI, dar sunt convinsă că are şi părţi bune, şi părţi mult mai puţin bune, ca orice invenţie/ inovaţie. Depinde de noi cum o folosim. Pe de altă parte, specialişti în robotică, informatică, alte domenii care provoacă viitorul, scriitori, filosofi, oameni de cuget (nu ştiu dacă şi de bine) strigă cât pot de convingător AI e altceva. Nu e o maşină obişnuită. La apariţia automobilelor oamenii s-au temut că nu vor mai putea respira la o viteză de peste 30 km/h. La apariţia televizorului ne-am temut ca vom fi iradiaţi. La apariţia AI ne temem că maşinile ne vor lua locul, iar romanele lui Asimov vor deveni realitate. Dacă se va întâmpla aşa ceva, vom fi în situaţia ucenicului vrăjitorul, cu alte cuvinte, ne-am făcut-o cu mâna noastră. Nu este exclus, dar nu e nici sigur. Cel puţin, nu la ora actuală… Iar în privinţa descoperirilor sau invenţiilor care se întorc împotriva noastră, avem deja o experienţa destul de bogată. Pentru prima dată, în istorie, omenirea a început să mănânce pe săturate (nu chiar toată lumea), dar foamea e o experienţă mult mai limitată ca acum cinci sute de ani, de exemplu. Care a fost preţul? Chimizarea agriculturii, industrializarea hranei. Mult mai multe cancere şi mult mai mult diabet. Ne isterizăm cu privire la AI, dar uităm de cercetările din biologie, din genetică. Acolo chiar ne jucăm de-a divinitatea. Primejdiile sunt tot atât de mari ca în domeniul AI, dacă nu chiar mai mari. Cu alte cuvinte, creativitatea umană îşi poate crea propriul sfârşit. Cauza e lipsa de măsură. O ştim de la antici, dar degeaba…

Revenind la prima parte a întrebării, precizez că profesia de traducător e extrem de complexă. Las deoparte interpretariatul, deci traducerea simultană. Una e să traduci Albatrosul lui Charles Baudelaire, şi cu totul altceva să traduci instrucţiunile de folosire a unui aspirator sau diploma de bacalaureat a unui candidat la o universitate din străinătate, sau un tratat de geometrie. Traducătorii români au avut de curând, din punct de vedere istoric, ocazia de a traduce acquis-ul comunitar pentru diferite domenii. Acquis-ul acesta este totalitatea drepturilor şi a obligaţiilor care decurg pentru o ţară din statutul ei de stat membru al Uniunii Europene. A fost mai uşor decât a traduce Albatrosul? Cu siguranţă, a fost dificil, dar într-un alt fel. Poate tocmai de aceea, traductologii au inventat o terminologie nouă care să redea – speră toată lumea! – cât mai nuanţat specificul operaţiunii de traducere. Se vorbeşte acum despre transducţie dintr-o limbă în alta, sau despre transpoziţie, sau despre traducere intersemiotică. Deci, profesiunea de traducător nu s-a perimat şi nici nu se va perima, dar poate să îşi schimbe coordonatele, datele, reperele. Să nu uităm că deocamdată noi, oamenii, dăm temutului AI ce să traducă. Va există un viitor în care AI ne va da nouă oamenilor să traducem? Cine ştie? Dar nici atunci profesia de traducător nu va dispărea.

2. Optez pentru varianta de colaborare care, însă, trebuie recunoscută public. Deja poţi vedea asemenea mărturisiri pe site-urile unor instituţii. Procedurile X au fost traduse în limba cutare, cu ajutorul AI. Foarte bine! Nu mi se pare că e sfârşitul lumii. Bine ar fi să se admită acest ajutor (in)uman, iar textul publicat să fie supus şi cenzurii umane. Deja avem tot soiul de anexe ne-biologice: de la banalii ochelari, la implanturi dentare, pacemakers etc. etc. Nu mai putem trăi fără telefonul mobil. A devenit una cu noi. AI continuă această linie de dezvoltare, iar dacă va deveni periculos, numai noi oamenii, creatorii lui, suntem de vină. Am fost avertizaţi demult. Epistemologiiile amerindienilor avertizau că omul nu trebuie să cunoască totul, că e mai bine să ne controlăm impulsul de cunoaştere pentru a lăsa şi lumea în care trăim să trăiască…

O licărire de speranţă! Androidul Data din Star Trek. Era programat în aşa fel încât nu putea face rău omului. Să luăm exemplu…