Gheorghe Glodeanu

Concurenţă sau colaborare?

Este greu de anticipat cum va evolua inteligenţa artificială peste câţiva ani. Deocamdată, totul este mult prea nou. Există domenii în care ea poate prelua anumite funcţii ale omului, dar nu îl poate înlocui peste tot. Mărturisesc că mă enervează teribil când sun la diferite firme (E.ON, Electrica, Digi, Orange etc.) şi, în locul unui operator cu care să pot dialoga, îmi răspunde un robot programat să ofere nişte răspunsuri standardizate, ori eu vin cu o problemă punctuală la care acesta nu poate răspunde. Ceva asemănător se întâmplă şi în problema traducerilor. Inteligenţa artificială poate deveni un foarte bun ajutor, poate realiza uimitor de rapid o traducere brută. Dar nu este capabilă de nuanţe. Îi lipseşte creativitatea tipic umană. Aici intervine traducătorul de profesie, care trebuie să fie un foarte bun cunoscător al nuanţelor limbii din care traduce. Drept consecinţă, nu cred că profesia de traducător s-a perimat. Creativitatea umană nu poate fi substituită de o maşină sau de un program. Cu toate acestea, AI poate deveni un instrument de lucru extrem de util, ce nu poate fi ignorat. Dar, dacă vorbim de perimarea profesiei de traducător, nu trebuie să ne gândim doar la concurenţa realizată de inteligenţa artificială. După 1989, poate să traducă oricine şi, pe lângă traducerile remarcabile ale unor mari opere, numeroase edituri publică şi traduceri mediocre, făcute în grabă. Fenomenul sare în ochi mai ales în cazul televiziunii şi al cinematografiei. Urmărind numeroase filme subtitrate, constaţi adesea că una se spune pe ecran şi altceva se traduce. Şi nu numai datorită eufemismelor ce încearcă să îndulcească unele expresii vulgare. Deprofesionalizarea traducătorilor nu este provocată neapărat de apariţia inteligenţei artificiale şi a programelor IT de traducere rapidă, ci vine din interiorul breslei datorită traducerilor superficiale, insuficient prelucrate.

Personal, nu văd în AI o ameninţare la adresa traducătorilor de profesie, ci un real ajutor. Exemplul oferit este elocvent. Traducerea realizată cu mult timp în urmă de poetul Alexandru Philippide este mult mai reuşită decât cea realizată de ChatGPT. Este o altă problemă însă de cât timp a avut nevoie autorul Stâncilor fulgerate pentru a realiza această tălmăcire artistică, şlefuită, şi de cât timp a avut nevoie inteligenţa artificială. Nu este greu de imaginat că şi Alexandru Philippide ar fi lucrat mult mai uşor dacă la vremea respectivă ar fi avut acces la un asemenea ajutor de nădejde. Desigur, putem observa cu uşurinţă stângăciile traducătorului mecanic, care trebuie îndreptate cu grijă de mâna omului. Dar nu putem ignora nici extraordinarele sale performanţe. Să nu uităm că AI a fost supus testului celui mai dificil: traducerea unui text poetic. Un test pe care nu l-a trecut în mod onorabil. Cu toate acestea, nici traducerile aceluiaşi text aparţinând unor traducători de profesie nu sunt la fel de reuşite. Sunt convins că inteligenţa artificială s-ar fi descurcat mult mai bine cu un fragment de roman. Nemaivorbind de un text aparţinând stilului administrativ. Drept consecinţă, performanţele sale pot creşte în funcţie de domeniul în care este utilizat. Dar e una să utilizezi inteligenţa artificială în administraţie şi alta să recurgi la ea în sfera artei.