In memoriam Helmut Stürmer

Ne-a părăsit Helmut Stürmer, personalitate marcantă a vieţii culturale româneşti. S-a născut în 1942 la Timişoara. A absolvit Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, la clasa profesorului Paul Bortnovski şi în anul 1968 îşi face debutul ca scenograf la Teatrul de Stat din Sibiu. Prezenţa sa aici a fost atât de consistentă, încât este aproape imposibil de sintetizat în câteva cuvinte. A colaborat cu Silviu Purcărete pentru memorabilul spectacol Faust, care, la 18 ani de la premieră, îşi păstrează prospeţimea şi forţa expresivă. A conceput scenografia pentru Pilafuri şi parfum de măgar, Aşteptându-l pe Godot şi, mai ales, pentru Lulu, spectacol a cărei geneză i se datorează. Pentru întreaga sa carieră şi, în special, pentru dăruirea sa la bogăţia lumii teatrale sibiene, a fost recompensat, în anul 2021, cu o Stea pe Aleea Celebrităţilor. Până în 1977 a lucrat la Teatrul Bulandra din Bucureşti, iar, simultan, a realizat cadrul scenografic pentru numeroase spectacole la teatrele din Arad, Cluj, Braşov, Bucureşti, Iaşi, Piteşti, Ploieşti, Timişoara. Cu o fantezie inegalabilă s-a implicat şi în arta cinematografică, realizând scenografia pentru mai multe filme artistice, în regia lui Dan Piţa, Mircea Veroiu, Radu Gabrea şi Alexandru Tatos. În 1971 şi 1975, la invitaţia Teatrului Municipal din Köln, a fost scenograful unor spectacole regizate de David Esrig şi Roberto Ciulli. A urmat, la Teatrul Municipal din München (1976) şi la Old Tote Theater din Sydney (1977), Azilul de noapte, în regia lui Liviu Ciulei. În 1977, Helmut Stürmer s-a stabilit în Republica Federală Germană, iar în următorii 30 de ani a colaborat cu Théâtre de la Ville din Paris, Deutsches Schauspielhaus din Hamburg, Théâtre de l’Union din Limoges, Opera din Karlsruhe, Opera din Bonn, Royal Shakespeare Company. De-a lungul carierei, a primit numeroase premii din partea UNITER şi a criticii de specialitate. Scenograf de teatru, operă şi film, al cărui talent, iubire şi dăruire pentru arta dramatică sunt greu de egalat. Model artistic şi uman pentru generaţii de creatori, va rămâne în memoria colectivă a breslei şi a publicului de pretutindeni, acolo unde a lucrat şi şi-a lăsat amprenta creatoare. (L.F.)