• Ion Stratan, Opera poetică, vol. 3, Băbana, Editura Rocart, 2025.
„Piesele de rezistenţă sunt cele din seria cu titlul Cimitirul de maşini (optsprezece poeme care rămân, cred, antologice). Sunt poezii triste, profunde, ca tânguirea unui sax într-o seară de toamnă, punând alături de Ray Charles principiile Yin şi Yang, măruntaiele maşinii şi orbul care cântă „acolo-n noaptea lui“. Cimitirul de maşini cu „secvenţele“ sale de un lirism pur reprezintă poezia lui Ion Stratan în ce are ea mai valoros şi mai original“ (Ioan Holban).
„Gravitatea, histrionismul, acoladele ludice redau ambivalenţele poeticii lui Ion Stratan. (…) Ion Stratan e un poet ce cunoaşte experienţele modernităţii, dar şi experimentele şi revelaţiile postmodernităţii (…), iar vectorul imaginarului adună laolaltă dispersiile eului şi avatarurile realului“ (Iulian Boldea).
• Karácsonyi Zsolt, Nu sunt aici, prefaţă şi traducere din limba maghiară de George Volceanov, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2025.
„Nu sunt aici este un experiment narativ parţial proustian şi parţial joycean şi, în egală măsură, o elegie închinată senectuţii, vârstei a treia, seniorilor. (…) Romanul îşi propune, cu mijloace artistice nonconformiste, sondarea comportamentului uman la bătrâneţe, când este marcat de declinul funcţiilor locomotorii şi cognitive. Declinul fizic şi intelectual, decrepitudinea, încetinirea proceselor gândirii şi procesul de atrofiere musculară sunt puse sub lupă, redate minuţios, lupta Bătrânului cu procesul ireversibil al senectuţii căpătând adesea proporţii epice“ (George Volceanov).
„Roman-poezie, cu un conţinut care te ţine în transă, ca un vis în care totul e logic, limpede, curgător, dar, când trebuie să redai visul (sau să povesteşti romanul), descoperi că nu se poate, că starea de conştiinţă modificată nu permite exprimarea decât cu alterarea conţinutului“ (Hanna Bota). (L.F.)