Austria – România

„Faza pe imperiu“ 1683-1918

Emil Hurezeanu

Ambasadorul României în Austria

„Exemplele de interacţiune istorică nu contenesc. Iată câteva, culese, din nou, la întâmplare. Eugeniu de Savoia eliberează Banatul de turci (1718), iluminismul josefin liberalizează, încet şi cu opinteli, nu doar un imperiu gripat, ci şi instituţiile comunitare firave ale românilor ardeleni. O şansă luminoasă a redescoperirii vocaţiei noastre occidentale rămâne până azi, în mod absolut, Şcoala Ardeleană, consecinţa colaterală fericită a contrareformei vieneze, după 1699. Cât de interesant este faptul că Friedrich von Gentz (1764-1832), excepţionalul diplomat din preajma Prinţului Metternich, supranumit «Secretarul Congresului de la Viena» (1815), cel care concepe şi redactează actele fondatoare ale multilateralismului european pe ruinele războaielor napoleoniene, corespondează între 1812 şi 1832, în mod susţinut, cu domnitorul Moldovei şi al Valahiei, pe care-i sfătuieşte în marginea marilor transformări ale epocii. Prinţii noştri i-au asigurat faimosului deschizător de drumuri al diplomaţiei moderne singura rentă viageră, până la sfârşit, în timp ce mai-marii imperiali îl uitaseră cu desăvârşire. Am fost şi contributori, când şi cum am putut, nu doar beneficiari! (…) Exemplele, deseori senzaţionale, pot continua.

Aurel C. Popovici (1863-1917) a fost sfetnicul Prinţului Moştenitor al tronului imperial, Franz Ferdinand, şi, mai ales, autorul monumentalei «Die Vereinigten Staaten von Gross-Österreich» (Statele Unite ale Austriei Mari), scrisă şi publicată în limba germană, la Leipzig, în 1906. Este cartea care prin ideile sale novatoare avea să devină manifestul reformator posibil al unui Imperiu reformabil, dacă nu începea Primul Război Mondial. Aurel C. Popovici a studiat medicina la Graz şi Viena. Este considerat azi un promotor avant la lettre al Uniunii Europene, prin ideile sale federaliste moderne.“

Acad. Ioan-Aurel Pop

Preşedintele Academiei Române

„Colecţia de biografii pregătită de părintele dr. Nicolae Dura şi dr. Ioan- Dorin Rus este pentru noi un început, un exemplu şi un îndemn inclusiv pentru specialiştii români şi, mai ales, pentru anumite instituţii româneşti de a alcătui şi în cadrul culturii noastre un proiect de amploare, menit să fie derulat pe o perioadă mai îndelungată de timp. Acesta ar trebui să aibă drept temei criterii precise de selecţie şi să conducă la cuprinderea treptată a biografiilor, pe domenii, ale tuturor personalităţilor noastre. Trebuie să admitem că acest posibil proiect românesc ar fi mult mai dificil decât cele menţionate – german, englez, italian – fiindcă, în cazurile respective, este vorba despre limbi de mare circulaţie internaţională. În cazul nostru, se impune şi traducerea biografiilor într-o limbă cunoscută de cât mai mulţi cititori (ori în mai multe limbi), ceea ce sporeşte gradul de dificultate al întregii lucrări. De aceea, se cuvine să semnalăm, cu atât mai mult, iniţiativa părintelui dr. Nicolae Dura de a avea şi o versiune germană, foarte utilă pentru lumea intelectuală a Europei Centrale.“

(Fragmente din Prefeţele volumului Români de seamă din Viena de altădată: 1683-1918, Editura Andreiana, Sibiu, 2023)