Simion Bărnuţiu

(12 iul. 1808, com. Bocşa Română, jud. Sălaj – 16 mai 1864, pe valea Almaşului, în drum spre comuna natală)

Filosof al dreptului, estetician, ideolog al Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A rămas în memoria posterităţii prin cele două discursuri ţinute la Blaj în mai 1848, celebru fiind „La lumina istoriei şi a libertăţii“. Discurs rostit la 2/14 mai 1848 în Catedrala Blajului, în care a pledat, cu o patetică artă oratorică, pentru drepturile naţiunii române din Transilvania.

***

„Numai pînă unde ţine dreptatea ţine şi umanitatea: dincolo de dreptate, locuiesc fiarele sălbatice“. Simion Bărnuţiu, Discurs rostit la 2/14 mai 1848 în Catedrala Blajului

***

„…inteligenţa şi sufletul lui Bărnuţiu au fost ochii cei mai departe şi mai limpede-văzători pe care neamul nostru îi deschisese spre Europa. […] prin oratorul doctrinar din catedrala Blajului, Europa îmbia poporului român de pretutindeni raţiuni universal-omeneşti în sprijinul unor drepturi şi realităţi naţionale.“ (D.D. Roşca, Europeanul Bărnuţiu, 1944)

„Cursul de estetică predat de Simion Bărnuţiu din 1855, la Academie, şi apoi din 1858, şi la Facultatea de Drept din Iaşi (pînă în 1863) […] inaugurează esteticile filosofice predate de sine stătător în şcolile superioare.“ (Ion Ianoşi, Esteticieni-critici şi esteticieni-filosofi, 1984)

„Simion Bărnuţiu este considerat, pe drept cuvînt, întîiul autor al unui curs universitar cvasicomplet de estetică filosofică de la noi din ţară. Odată cu el se inaugurează practic introducerea esteticii ca disciplină filosofică de sine stătătoare în Universitate (din 1855 preda deja estetica la Academie) ceea ce a reprezentat un serios pas înainte pentru cultura noastră.“ (Vasile Morar, Simion Bărnuţiu, 1984)

(Miniantologie de M.P.)