Ionuţ Ţene

Ardeal

 

Ardeal Ardeal

Vale de linişti şi sclipiri de buburuze

Urcuş de deal care coboară

Belşug de mere îmbăiate de muze

 

Ardeal Ardeal

Înserare lăsată pe frunţile livezilor

Ochii izvorului limpezind răsăritul

Cer de iubire dăruit îndrăgostiţilor

 

Ardeal Ardeal

Strune de doină ce lăcrimează mierla

Pădurile tale vibrează gustul mierii

Albine aleargă femei cu sâni ca perla

 

Ardeal Ardeal

Oase sfinţite pe roata istoriei

Schituri de brad în armuri de nouri

Sânge de aur curge-n inima Roşiei

 

Ardeal Ardeal

Ţuică de prune şi rosturi de doruri

Flori de gânduri, vise şi porumb

Troiţe la răspântii ce-nalţă zboruri

 

Doină

 

Azi se sting cumplit de uşor

Satele române, dureroase biografii

Lacrimile lor se şterg de fuior

Asfinţituri aprinse-n albe caligrafii

 

Casele merg triste pe din dos

Pe uliţele încărcate de pustiu

Un vânt de noiembrie lemnos

Adună troiene de cer pământiu

 

Două amintiri se plimbă de mână

În privirile zilei aţipite de singurătate

Se aude greu răsuflând limba română

Sunetul doinei ce piere-n străinătate

 

Armata de brazi

 

Armata de brazi pogoară spre câmpie

Braţele de cetină ascut baltagul

Zborul are rădăcini înfipte în apă vie

Verdeaţa lor ne este veşnic steagul

 

Viştea Mare ne arată calea şi ţelul

Acolo bem libertatea cu caprele negre

Sus între stele ducem luptele cu viforul

De stânci oţelim albastre inimi integre

 

În lacuri glaciare ne curăţim voinţa

Cerul nostru este un ocean de soare

Aducerea aminte va fi căinţa

Strămoşii sunt o sfântă chemare

 

O avalanşă de stele şi lună plină

Rostogolim în căldări de iconare

Armata de brazi va clădi ţara divină

Neam de lumânări ce ard pe altare