ION BOGDAN LEFTER, 2023 (II)

Bilanţ editorial

Ca-n fiecare an, au continuat să se organizeze în ianuarie şi în februarie 2024, în librării şi în alte spaţii de evenimente publice, lansări de cărţi apărute până-n Revelion. Vin şi prin poştă sau livrate de firmele de curierat rapid. Recenziile din „presa tipărită“ sau din „spaţiul virtual“ se ocupă tot de titluri din 2023, căci ce-a apărut până-n Sărbători se citeşte după, în Gerar, în Făurar şi-n Mărţişor (conform vechiului nostru calendar popular), adică prin „fe-martie“ (în şmechereasca mai recentă) şi chiar hăt!, mai târziu. Oricum, luăm act de cărţile publicate spre finele lui decembrie abia în săptămânile şi lunile următoare, când intră în difuzare.

(Paranteză cu precizări ortografico-semantice: prin ghilimelele „presei tipărite“ şi-ale „spaţiului virtual“ marchez respectivele combinaţii „imposibile“, una – tautologică, primul termen fiind o extrapolare de la piesa folosită în operaţiunea indicată de adjectivul verbal, alta – incompatibilă, „spaţiul“ presupunând tridimensionalitatea reală, nu „virtualitatea“. Apropo: recurg din când în când la priceperile miraculoase ale angajaţilor unei prăvălii cu o firmă plină de umor adevărat, nu silit, ca-n actualele jargoane informatice: „Reparaţii imposibile“!…)

Cu alte cuvinte, anul editorial 2023 nu s-a încheiat încă! Se fac deja evaluări, fatalmente incomplete. Mai rău, sunt încropite prin reviste liste cu titluri de toată mâna, calificate uneori drept… rateuri, prezenţa lor alături de cele considerate reuşite fiind inexplicabilă. Juriile care vor premia excelenţele anului trecut îşi iau perioade mai lungi de reflecţie, până către vară-toamnă, timp ca şi „anul editorial“ să se încheie efectiv, cronicarii literari să se pronunţe şi să se contureze ierarhii plauzibile. Oricum, piaţa e foarte fragmentată, informaţiile şi cărţile însele circulă capricios, drept care nici bilanţul meu n-are cum să fie impecabil. Nu propun topuri, ci selecţii semnificative, pe genuri şi specii. Măcar garantez că nu reţin eşecuri flagrante!

Completări – vasăzică – la ce-am început data trecută:

Alte cărţi de poezie 2023: Trandafiri înfloriţi de Aurel Rău (Dokia), La lumina punţilor ce ard de Leo Butnaru (Charmides), César Vallejo urcă pe Machu Picchu de George Vulturescu (Limes), Azi de Ioan Moldovan (Limes), Terasa galbenă de Arcadie Suceveanu (ARC), Estimp. 4 poeme de Romulus Brâncoveanu (Rocart), El sau Ieşirea din ramă de Gellu Dorian (Charmides), de 12 lei iarbă de Horia Gârbea (Neuma), Luntre şi punte, culegere postumă de Ovidiu Verdeş (Nemira), Sentimentul naturii de Florin Dumitrescu (Casa de Editură Max Blecher), Noctiluca de Ioana Nicolaie (Vellant), Poezii pentru începători de Florin Partene (Charmides), plăcerea spectacolului de t.s. khasis (Tracus Arte), cum reuşeşti, viaţa mea de Dan Sociu (Polirom), Kaddish de Radu Vancu (Casa de Editură Max Blecher), Sindromul Joubert de Tiberiu Neacşu (Cartier), 20002020 de Constantin Vică (OMG Publishing), Coerenţa labirintică. Volum Alternativ/ Continuu de Vasile Gribincea (Cartier).

Proză scurtă: Pas de deux de Daniel Vighi şi Viorel Marineasa, volum apărut după dispariţia lui Vighi (Humanitas), Nu spune asta! de Florin Irimia (Polirom), Într-o dimineaţă, devreme de Dorica Boltaşu (Humanitas).

Romane: Scrierea unui roman de Dumitru Ţepeneag (Tracus Arte), Suferinţele bătrânului Wernher de Gheorghe Săsărman, cu pretenţie de „manuscris găsit“, titlul complet fiind Manuscris anonim tradus, rafistolat şi comentat de Gheorghe Săsărman. Prefaţă de Gheorghe Săsărman (Şcoala Ardeleană), AXMA. Steaua iubirii eterne de Costin Petrescu, arhitect, fostul toboşar al formaţiei pop-rock Phoenix (Integral), Diplomat în Oropingo de Gabriel Gafiţa (Junimea), Să lupţi împotriva morţii de Gellu Dorian (Junimea), Alcoforado. O poveste de Lucian Vasilescu (Editura Integral), Legată cu funia de pământ de Lorina Bălteanu (Cartier), Sfârşitul lumii e un tren de Daniela Raţiu (Cartier), Marea e frumoasă ca tine de Andrea H. Hedeş (Neuma), Specii de Cristian Fulaş (Polirom).

Memorialistică, jurnal, corespondenţă, interviuri: „Plin mi-e sufletul meu de tine, plin“. Scrisori către Elena Daniello de Lucian Blaga (cu alte texte complementare; ediţie îngrijită, note şi comentarii de Helene Rodica Daniello şi Ilie Rad, Casa Cărţii de Ştiinţă), Jurnal. VI de Gheorghe Grigurcu (Eikon), Mai-mult-ca-trecutul. Jurnal. 31 august 1988-12 decembrie 1989 de Ana Blandiana (Humanitas), Goliardice. Corespondenţă (1973-1997) între Marian Papahagi şi Ion Vartic (ediţie îngrijită de Lucia Papahagi, Şcoala Ardeleană), Interviuri la Radio Europa liberă de Crisula Ştefănescu (Aius), Printre zeii goi. India, între extaz şi miracol de Radu Polizu (Polirom), Jurnal. 1985-2020 de Ion Urcan, postum (Şcoala Ardeleană – circa 1250 de pagini format mărişor, între A4 şi in-4⁰), Provence, ţinutul secret de Ioan T. Morar (Polirom), Muşcătura de măr. Un dialog monografic între Adrian Alui Gheorghe şi Vlad Alui Gheorghe (Şcoala Ardeleană), O săgeată arzând. Istorii de familie şi alte amintiri de Horia Gârbea (Neuma), Şi-am să devin erou de Gheorghe Erizanu (Cartier), Masa plăcerii de Cristian Pătrăşconiu (Editura Universităţii de Vest), Trei săptămâni în Atlas de Marius Chivu (Humanitas).

Critică, eseistică: Întoarceri la Alecsandri. Fragmentarium de Constantin Călin (Babel), Via Transilvanica. Repere istorice şi culturale de Mircea Muthu (Şcoala Ardeleană), Capodopere în dialog de Andrei Pleşu (Humanitas), Sentimentul straniu al vieţii de Aurel Codoban (Şcoala Ardeleană), Bilete de favoare de Al. Cistelecan (Charmides), De-a dacii şi romanii. O introducere în istoria limbii şi etnogenezei românilor de Dan Alexe (Humanitas), Zuliari şi mangafale. Viaţa fascinantă a personajelor de Horia Gârbea (Neuma), Poeţi români de azi, vol. II de Răzvan Voncu (Şcoala Ardeleană), Fuga din Babel şi alte povestiri pentru suflet de Cristina Danilov (Junimea), Jurnal la sfârşitul lumii de Vasile Ernu (Cartier), Vocile Penelopei. Tonuri şi accente în poezia contemporană românească de Graţiela Benga (Editura Universităţii de Vest), Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi. Pericle. Cymbeline. Furtuna, cu autorul inclus în titlu (Polirom), Zoom in/ Zoom out. Lecturi de critică şi literatură contemporană de Alex Goldiş (Casa Cărţii de Ştiinţă), Eseuri de Iulian Bocai (Tracus Arte), Geografiile lui Alexandru Vlad de Andreea Pop (Casa Cărţii de Ştiinţă), Oglinda când ţi-ar arăta… Discursul critic a şase scriitori români postbelici de Sorin Iagăru-Dina (Editura Muzeul Literaturii Române), Între lumi. Romanul românesc în sistemul literar modern de Daiana Gârdan (Casa Cărţii de Ştiinţă).

Inclasabile: Somnul de taină de Monica Pillat, cu texte de genuri diferite (Spandugino; autoarea a mai publicat în 2023 antologia „de sezon“ Colinde şi daruri de veghe, la aceeaşi editură – însă am reţinut aici doar cărţi noi).

Timişoara

În aceeaşi formulă de inventar, singura care-mi permite să adun la un loc multitudinea de dovezi cum că 2023 a fost cel mai efervescent an cultural românesc recent, din întreaga perioadă postcomunistă şi probabil dintotdeauna, trec la expoziţiile şi spectacolele pe care le-am văzut la Timişoara, în patru sau cinci descinderi în Capitala Culturală Europeană. Am ajuns acolo spre sfârşitul primăverii pentru Festivalul „euroregional“ TESZT, organizat de Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“, şi-am revenit pentru alte spectacole şi pentru un colocviu aniversar, profitând de fiecare dată de expoziţiile din oraş. „Balul“ se inaugurase în februarie cu Victor Brauner – Invenţii şi magie, pe care am „prins“-o atunci, încă în luna mai (pe ultimii metri, încât am vizitat-o prin favoare!). Pentru final fiind ales Brâncuşi – Surse româneşti şi perspective universale, expoziţie deschisă la sfârşitul lui septembrie şi prelungită după închiderea Capitalei…, până-n ianuarie 2024. Discret-spectaculoase, desfăşurate în „lanţul“ semicircular de săli de dimensiuni medii şi mici de la etajul Muzeului Naţional de Artă din Palatul Baroc. „Coperţi“ cât se poate de elegante pentru sărbătoarea de-un an a Timişoarei, cele două evenimente furnizând importante mesaje patrimoniale naţional-internaţionale, dar cu benefice profiluri „anti-academizante“, cei doi artişti ilustrând orientări avangardiste, radical-experimentale, productive şi astăzi.

În asocieri colective la fosta Garnizoană, în Casa Isho şi-ntr-un spaţiu adiacent, plus explorări personale, precum cea din desenele cu tematică high-tech ale lui Adrian Ghenie – în obişnuita „risipire“ în oraş a Bienalei Art Encounters, ajunsă la ediţia a 5-a. Tema: Rinocerul meu nu e un mit/ My Rhyno is not a Myth. art, science, fiction, cu gravura lui Albrecht Dürer ca punct de pornire. Neamţul n-a văzut niciodată pachidermul-model, pe care l-a desenat la 1515 după informaţiile disponibile şi… din imaginaţie, într-un aliaj ştiinţifico-artistic. Alt reper din altă epocă, de data asta cultural-ideologic: Rinocerii lui Eugen Ionescu. Predominanţă tot experimentală în Bienală, foto-video, obiecte şi instalaţii, tehnici şi tehnologii expresive. Participanţi de pretutindeni. Stabilizat ca eveniment de mare anvergură.

Grandiosul proiect gândit de Sorina Jecza pentru Cazarma austriacă U (cum i se spune, după forma clădirii, practic un careu fără o latură): După SCULPTURĂ/ SCULPTURĂ după. Expunere modulară, pe trei nivele şi pe casa scării, cu etape către toamnă-iarnă. Curatori-invitaţi şi artişti sârbi şi ucraineni alături de români. Cea mai spectaculoasă – demonstraţia de verticalitate sculpturală propusă de Ioana Vlasiu sub titlul Monumental şi efemer. Memoria sculptată, traversare a domeniului în postbelicul autohton, cu un splendid eseu însoţitor. Uriaşe „banner“-e arborate pe turnurile care flanchează poarta intrării principale în curtea cucerită de vegetaţie în anii de când clădirea îşi aşteaptă restaurarea-renovarea (o descoperisem la prima ediţie Art Encounters, în 2015…).

La Galeria Jecza/ Fundaţia Triade: Foc/ Fire – cu Mircea Cantor, Miklós Erdélyi, Constantin Flondor, Iosif Király şi Doru Tulcan; şi „personala“ tinerei Tincuţa Marin, pictoriţă de asamblaje antic-contemporane, deci postmoderne. Ulterior, în aceleaşi spaţii: retrospectiva memorială Regele Bronz a „sculpturilor mici“ realizate de Peter Jecza în aliajul dur, bogată, imperială, în sfidarea proporţiilor alese; şi o „personală“ de lucrări foarte recente ale lui Ioan Aurel Mureşan, surprinzătoare pastelări marine.

În avanpremiera inaugurării unui Muzeu al Apei la Timişoara – expoziţia realizată de Ileana Pintilie cu lucrări „ştiinţifico-artistice“ de Ciprian Ciuclea, Nicolae Moldovan, Simona Nuţiu-Gradoux, Bogdan Raţă, Saşa-Liviu Stoianovici, Mihai Zgondoiu, în viitorul pavilion-recepţie al Muzeului, doar sculpturile orizontale ale lui Raţă, corpuri concave acoperite de pânze de apă, risipindu-se prin incintă. Vernisaj-picnic pe peluza de lângă vechile corpuri de clădire şi puţuri acoperite ale companiei de alimentare a oraşului, Uzina de Apă Urseni, dată în folosinţă pe 1 iunie 1914, funcţională până în 1990.

O „colectivă“ amplă la Kunsthalle Bega: Diferite grade de libertate. Curatoare: Diana Marincu, directoare artistică a Fundaţiei Art Encounters. Lucrări puse în relaţie cu libertatea fizică şi cu cea mentală. Mai târziu, în acelaşi spaţiu: Răsucirea. 5 niveluri pentru edificarea Banatului Etern, alcătuită de Călin Dan şi Celia Ghyka, care au convocat piese de patrimoniu folcloric şi tehnic şi lucrări de artă bănăţene, dar şi cu „invitaţi“ de prin alte regiuni, „răsucite“ pe un ax identitar local, timişorean, gândit de un arădean de provenienţă şi de-o arhitectă complice.

Am ratat cealaltă expoziţie iniţiată de cei doi, Campo Santo. La limitele reprezentării, cu susţinerea Fundaţiei Triade, cu sculpturi de artişti postbelici români şi străini plasate într-un lăcaş de cult, cu subtile intenţii conceptualiste. Însă am vizitat totuşi spaţiul, formidabila Biserică Reformată Noul Mileniu, catedrala proiectată de Imre Makovecz, fantastul părinte al „arhitecturii organice“, care n-a văzut-o finalizată, însă, cu o aripă încă în construcţie, e funcţională ca veritabil Centru confesional-artistic.

Şi:

Expoziţia de lucrări mici din lemn pictat a lui Bata Marianov de la Bastion, din aripa Muzeului de Istorie a Banatului, surprinzător-încântătoare după o carieră de sculpturi la scări mari.

Tot miniaturală – expoziţia Hand(s)/ Mână/ mâini de la Galeria 28, cu versiunile mici şi cu desenele pregătitoare sau însoţitoare ale uriaşelor palme din piatră, lemn, rumeguş, teancuri de cărţi şi din orice realizate de-a lungul anilor de regretatul Doru Covrig, stins recent din viaţă în Franţa, patria sa adoptivă. Curatoare: Raluca Băloiu. Gazdă: Ovidiu Bădescu, într-un foarte special spaţiu de galerie şi colecţie de artă.

Nicolae Moldovan – ceramistul convertit acum la negru, negru intens, ca niciodată, şocant şi percutant, în lucrări negre expuse la Galeria Helios şi apoi la Cazarma U.

La Calpe/ Bastion, în concepţia lui Călin Petcana – o colectivă cu artişti-profesori timişoreni şi discipoli ai lor.

Şi iarăşi de mare amplitudine – panorama personală de la Muzeul de Artă din Palatul Baroc: Catharsis la o margine de lume. Suzana Fântânariu, o retrospectivă, serializată în încăperi-etape, copleşitoare…

(Şi va mai urma!)