ŞI EU L-AM VĂZUT PE JEAN PARVULESCO!

În vara lui 1991, stăteam, într-o după-amiază, la taclale cu directorul Editurii pariziene L’Herne, Constantin Tacou. Era în jurul orei 18, puţin înainte de închiderea editurii-librărie. Dintr-o dată, uşa de la stradă s-a deschis cu zgomot şi a intrat decis un tip cu o figură destul de fioroasă, tuns zero sau probabil chel, care mie mi l-a readus în minte brusc pe ocnaşul care apare în prim-plan la începutul filmului Marile speranţe, regizat în 1946 de David Lean. Omul a înaintat până în mijlocul librăriei, apoi s-a întors pe călcîie soldăţeşte şi, mormăind ceva neclar, a ieşit tot aşa de decis din încăpere, trântind uşa. Constantin Tacou a izbucnit în rîs şi mi-a zis: „Ăsta e Jean Parvulesco, «negrul» care i-a scris, ştii tu cui, cartea despre Brâncuşi!“. Atunci mi-am dat seama pe loc de ce „ocnaşul“ meu a plecat furios din librărie. Venise pe la şase seara convins că apoi Tacou îl va invita într-un restaurant bun, la cină. Cine vrea să afle biografia cu totul uluitoare a lui Jean Parvulesco, poet şi specialist în ezoterism şi simbolism arhaic, să citească neapărat evocarea pe care i-o face Alexandru Călinescu în incitanta şi îndrăzneaţa lui carte, recentă apărută, O lume care a luat-o razna. De altfel, în pagina 7 a revistei noastre poate fi citită şi o cronică a cărţii căreia România literară i-a decernat Premiul „Cartea anului 2023“. (I.V.)