ION BOGDAN LEFTER, 2023 (I)

De rău şi de bine

Vremuri tulburi, apăsătoare, sumbre.

Ucraina.

Fîşia Gaza.

Şi trăim şi complicatele efecte post-COVID: psihologice, resimţite de noi toţi; economice, propagate pe întreaga piaţă mondială; financiare, transpuse în inflaţie şi-n creşterile abrupte de preţuri; de unde – per total – angoase, traume şi-o larg-răspîndită senzaţie de instabilitate, de care profită ideologiile populiste, politicienii şi partidele extremiste, care-au simţit vînt favorabil în pînze şi-au prins avînt…

Însă măcar noi, intelectualii lucizi, observatorii raţionali, să nu fim la fel de sumbri! Războaiele se vor stinge. Crizele vor fi depăşite. Iar Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat episodul COVID încheiat în luna mai 2023. Drept care sîntem în plină revenire post-pandemică. Ştim că virusul rămîne în comunitate şi că boala va continua să existe, dar în forme îmblînzite, mari părţi ale populaţiei fiind imunizate. S-a mai răspîndit şi-n ultima vreme, simultan cu gripele sezoniere rele, într-un final de an epidemiologic pe care sistemele de sănătate l-au gestionat din nou cu mare dificultate, şi la noi, şi prin alte părţi. Totuşi, în paralel cu tendinţele negative înşirate adineaori, să remarcăm şi „simptomele“ pozitive: economiile cresc din nou, revenind la producţiile şi consumurile de dinaintea COVID-ului sau mai mari. Cît şi cum au putut, oamenii au revenit la existenţele lor „obişnuite“ şi merg înainte. Unii uită repede, alţii nu. Mulţi trăiesc scufundaţi în problemele cotidiene şi le ignoră pe cele planetare, dar la fel de mulţi, într-un raport greu de estimat, înţeleg ce se întîmplă şi urmăresc îngrijoraţi sau revoltaţi crizele, războaiele.

Răul şi bine se-mpletesc şi-n perioada pe care o traversăm. Ca-ntotdeauna în viaţă, ca să şi filozofăm puţintel…

Cultura în anii pandemiei

Şi „sectorul cultural“ a trecut prin mari probleme în anii de COVID.

Vînzările de carte au scăzut brusc înainte de revenirea datorată achiziţiilor „on-line“ şi a distribuţiei prin curierat.

Muzeele şi galeriile au fost închise, apoi s-au redeschis în formule de acces limitat.

La fel – sălile de spectacole, după ce profesioniştii artelor scenice fuseseră cei mai loviţi de restricţiile din intervalele de creştere a „valurilor“ pandemice, cînd nu s-au putut reuni în colectivele lor de creaţie, spre deosebire de literaţi, plasticieni şi alţi meseriaşi care lucrează – dimpotrivă – singuri, retraşi la meselor lor de scris sau în ateliere.

În proporţii diferite şi după un grafic care a variat în funcţie de cel al pandemiei, al „valurilor“ şi-al „relaxărilor“ dintre ele, toţi artiştii au resimţit suspendarea sau diminuarea contactelor cu publicul, îngustarea pieţelor, blocajul total ori parţial al dinamicii pieţelor culturale în anii 2020-2021.

Cu tot ce se poate adăuga – destule lucruri! – despre soluţiile „alternative“ la care s-a recurs, adeseori interesante, ingenioase, cu unele rezultate foarte pozitive, cîteodată chiar spectaculoase.

Dar a urmat anul 2022, cînd, din primăvară, odată cu apariţia „tulpinii Omicron“ a coronavirusului SARS-CoV-2, boala s-a extins în forme uşoare, suficiente pentru a produce „imunizarea în masă“. De-atunci a început „revenirea la normalitate“. S-au relansat festivaluri, tîrguri de carte, evenimente culturale de toate felurile. Încă într-o atmosferă şovăitoare, cu destule măşti de protecţie purtate de cetăţenii prudenţi sau care se ştiau „vulnerabili“ (pun între ghilimele termeni şi sintagme utilizate în anii de COVID). S-au reluat şi cursurile din universităţi, după ce copiii şi adolescenţii se reîntorseseră în grădiniţe, şcoli şi licee încă din 2021, dar în variante uneori „hibride“, cu jumătăţi de clase prezente „fizic“, în timp ce restul urmăreau lecţiile de-acasă, în rotaţii săptămînale, şi cu întreruperi la apariţia unor cazuri de infectare, cînd elevii au fost trimişi din nou la domicilii, în carantină.

Încă sub COVID, dar şi cu sentimentul că trece, c-a trecut…

Efervescenţă culturală post-COVID

După atare „restartare“ graduală, 2023-ul a venit cu o efervescenţă culturală eclatantă, fără precedent (calificative la care recurg, chiar dacă s-ar putea să se cam suprapună semantic…).

Psihologic – de înţeles: dacă din luna mai am lăsat în urmă pandemia, atunci să repornească toate motoarele! În multe domenii socio-economice a fost şi este mai greu, căci sînt necesare investiţii mari, recrutări de personal nou, etape de proiectare, de producţie şi de comercializare. Cultura, artiştii se pot mobiliza mult mai rapid. (În paranteză fie spus: am mai văzut o „sincronizare“ de acest fel, promptă, cvasi-instantanee, imediat după revoluţia din 1989 sau încă din zilele ei, prelungită în anii care-au urmat, pînă să înceapă se „mişte“ şi să se adapteze economia, întreaga societate.)

Însă n-au revenit pe agendă doar evenimentele culturale întrerupte, anulate, amînate în anii 2020-2021 şi eventual reluate timid în 2022: s-au lansat noi şi noi proiecte, într-un soi de entuziasm general, care a stimulat elanuri pînă atunci reţinute ori… conjuncturale, efectiv „post-pandemice“. Cîteva exemple: în Bucureşti şi-au ţinut ediţiile inaugurale două noi tîrguri de artă, RAD, al unui grup de galerii (4-7 mai), şi MoBU, al pieţei în ansamblu (19-28 mai); Călin Vlasie a iniţiat FILSTREET-ul, festival subintitulat Literatura în stradă (8-11 iunie); s-a inaugurat spaţiul de expunere Parter, al Filialei Cluj-Bistriţa a Uniunii Artiştilor Plastici, excelent plasat, în plin centru al „capitalei“ transilvănene (26 iulie); s-au făcut paşi mari către un teatru la Bistriţa, unde e în curs de reamenajare o fostă sală de cinema dintr-o veche clădire din perioada administraţiei austro-ungare şi se joacă deja montări locale pe scena Palatului Culturii (o premieră de Radu Afrim la final de august-început de septembrie etc.); şi s-a inaugurat la Craiova un Muzeu al Cărţii şi Exilului Românesc (29 septembrie).

Efervescenţa culturală a anului 2023 a mai avut şi alte explicaţii. Ieşirea din pandemie a determinat reluarea multor finanţări de evenimente culturale de la bugetul naţional şi de la cele judeţene şi locale, administraţiile simţindu-se obligate s-o facă, în pofida crizei financiare tot mai apăsătoare (după care, spre finalul anului, cînd s-a profilat dezastrul finanţelor publice, a şi urmat îngheţarea cheltuielilor publice…). Altfel, politicienii s-ar fi văzut acuzaţi tocmai în an preelectoral, înaintea celor patru-cinci tururi de scrutin din 2024, de boicotarea culturii! În plus, s-a-ntîmplat să vină la rînd în 2023 noi ediţii ale unor mari evenimente programate o dată la doi ani: Bienala Art Encounters la Timişoara (19 mai-16 iulie) şi Festivalul „George Enescu“ la Bucureşti (27 august-24 septembrie). De maximă importanţă, a fost şi anul în care, după amînarea din cauza chiar a pandemiei, urbea de pe malurile Begăi a deţinut titlul de Capitală Culturală Europeană, integrînd o multitudine de manifestări culturale, inclusiv Bienala Art Encounters. Pentru „Enescu“ se aloca oricum, la fiecare ediţie, o sumă serioasă de la bugetul de stat. Iar Timişoara a beneficiat de finanţări consistente, de la centru, din vistieria regională şi locală şi din diverse alte surse. Una peste alta, cultura a beneficiat de mult mai mulţi bani decît în toată perioada postcomunistă. Situaţie care cine ştie cînd se va mai repeta!…

Tîrguri de carte, festivaluri literare

N-a fost 2023 un an prea grozav pentru piaţa editorială, însă, într-o rubrică intitulată Jurnal de cărţi, de-aici încep! Cu un „punctaj“ comentat sumar, cu o listă de evenimente şi titluri, cum voi face şi-n celelalte capitole de bilanţ, cu gîndul că voi mai reveni – poate – asupra unora-altora dintre „obiectele de inventar“. Mai ales asupra cărţilor!

De notat în primul rînd cele două mari reuniuni naţionale din domeniu, un „salon“ şi-un „tîrg“, de fapt echivalente: Bookfest (24-28 mai) şi Gaudeamus (22-26 noiembrie), ambele la ROMEXPO. Cu participarea mai puţinor edituri – e-adevărat – decît înainte de pandemie, însă în aceeaşi atmosferă de ebuliţiune resuscitată: înghesuială de vizitatori în zilele de final, vineri-sîmbătă-duminică, sumedenie de cărţi lansate, mulţi autori de toate vîrstele, alte personalităţi publice. A revenit şi diferenţierea de „locaţii“: Bookfest-ul a rămas în Pavilionul B, în care se ţinuseră ambele tîrguri înaintea pandemiei şi-n 2022, în timp ce Gaudeamus-ul s-a reîntors – pare-se că doar pentru un an – în spaţiul central, emblematic al ROMEXPO, sub vasta cupolă rondă. Pentru „preşedintele de onoare al ediţiei“ (acelaşi cu semnatarul acestor rînduri) – o ocazie de rememorări nostalgice în discursul inaugural: pionieratul primelor ediţii, din holul şi de pe culoarele laterale ale Sălii de concerte a Radiodifuziunii, cînd profilul iniţial a fost de „Tîrg de carte şcolară şi universitară“; mutarea în pavilionul central al ROMEXPO, unde s-au ţinut cele mai multe ediţii, încît pentru publicul cultural bucureştean şi naţional devenise „Pavilionul Gaudeamus“, tîrgul completîndu-şi denumirea cu mai metaforica, mai laxa formulare Carte de învăţătură, care să „acopere“ trecerea la expunerea „generalistă“; şi mai ales evocarea marelui scriitor Mircea Nedelciu, drag şi mult-preţuit coleg şi prieten al nostru, pe-atunci, la începuturile postcomunismului românesc, importator de presă şi carte străină, iniţiatorul şi fondatorul Gaudeamus-ului, alături de Vladimir Epstein, reprezentant al Radio România, şi de Anca Dumitrescu, aflată în aniii ’90 în conducerea Grupului editorial ALL. După care rolul „de onoare“ mi-a cerut să declar tîrgul deschis, iar la finele zilei a 5-a – închis, fără alte obligaţii pe parcurs în afara „declaraţiilor“ şi interviurilor „de promovare“ pe care le-am oferit – fireşte – cu mare plăcere.

S-au ţinut în 2023 şi FESTLIT-ul clujean, Festivalul Naţional de Literatură organizat de Uniunea Scriitorilor (7-9 iunie), şi Festivalul „Gellu Naum“ de la Bucureşti şi Comana (28-29 iulie), şi FILIT-ul ieşean, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (18-22 octombrie), şi FILTm, Festivalul Internaţional de Literatură de la Timişoara, subintitulat La Vest de Est/ La Est de Vest (25-28 octombrie), altele în diverse locuri din ţară, o serie întreagă formînd reţeaua naţională de reuniuni scriitoriceşti patronate de Uniunea de breaslă. Am descoperit cu plăcere şi un foarte dinamic Festival craiovean de literatură transdanubiană, la ediţia a III-a în 2023, tutelat de Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman“, care a lansat şi Muzeul Cărţii şi al Exilului Românesc (ca secţie a Bibliotecii), în organizarea de facto a trioului de tineri scriitori Elena Bălăşanu, Silviu Gongonea şi Gabriel Nedelea. Şi (vezi mai sus!) a apărut şi FILSTREET-ul piteştean.

Cărţi

O primă selecţie din bilanţul editorial 2023.

Repet: nu mi s-a părut c-a fost un an grozav, nu mi-au atras atenţia cărţi care să mă convingă că vor rămîne „fundamentale“ în istoria literaturii române: volume de versuri reformatoare, mari romane care să definească epoca. Dar am remarcat destule titluri valoroase, interesante, promiţătoare: cărţi pe care le-am citit deja sau urmează, şi altele pe care le-am văzut recenzate şi… le voi căuta!

Să încep cu Poezia românească după 1945, masiva antologie, în 4 volume, alcătuită şi comentată de Ion Pop (la Editura Ştiinţa din Chişinău). Panoramă larg-cuprinzătoare, rezultat al unei operaţiuni de cartografiere a teritoriului de circa 6 decenii.

Şi să adaug deîndată, din alt domeniu, ampla sinteză Limbă şi cultură germană în România (1918‑1933). Realităţi postimperiale, discurs public şi cîmpuri culturale, în 2 volume corpolente, culegere de studii realizată sub coordonarea lui Andrei Corbea-Hoişie şi a lui Rudolf Gräf (Polirom). Impunătoare.

Cîteva volume de versuri 2023: Fetiţa strigă-n pahar de Nora Iuga (Nemira), Proba focului de Ion Pop (Limes), Acordeonul de nisip de Andrei Gazsi (Şcoala Ardeleană), Virtual. Cartea 1. Konectat de Călin Vlasie (Rocart), Monede în aer de Viorel Mureşan (Caiete Silvane), Hermetica mirabilis de Daniel Pişcu (Tracus Arte), Introducere în poezie de Ion Mureşan (Charmides), Trucuri urbane de Laura Francisca Pavel (OMG Publishing House, datată 2022, difuzată în 2023), 33 de cîntece pentru Didgeridoo de Nicolae Coande (Tracus Arte).

Proze scurte: Cineva demult a scris de Mircea Pora (Eikon), Berlin, Berlin de Bedros Horasangian (Cartex), Scrisoare din Penumbria de Florin Toma (Junimea), Expuneri despre răspîntii de Alexandru Calmîcu (Muzeul Literaturii Române).

Cîteva romane: Paragina de Vasile Igna (Cartea Românească), Vizita tinerei doamne de George Arion, (Crime Scene Press), Laptopul lui Dr. Love de Bedros Horasangian (Cartex), Valentina de Angela Martin (Polirom), În căutarea nefericirii de Ioana Drăgan (Tracus Arte), Miere neagră de Dan Pleşa (Vellant), Maluri de Tudor Creţu (Vellant), Trei femei, cu mine, patru de Hanna Bota (Cartea Românească), Hoţul din Curtea Miracolelor de Adrian Majuru (Litera), Linia Kármán de Andreea Răsuceanu (Polirom), Mai puţin decît dragostea de Bogdan Creţu (Polirom).

Jurnal/ proză/ eseu: Lacrimi de înger de Liviu Cangeopol (Junimea).

Dialog intelectual: Şansa de a privi pe fereastră de Sanda Cordoş şi Ovidiu Pecican (Avalon).

Eseistică: Scene din viaţa unui universitar de Codrin Liviu Cuţitaru (Junimea).

Inclasabilă: Globalizarea ipocriziei. Pentru o abordare umanistă a eticii memoriei de Gabriel Andreescu (Polirom).

Cărţi „pandemice“: Tramvaiul 13, roman de Constantin Arcu (Limes), Un pisoi cu cap de floare. Jurnal de spitalizare Covid (septembrie-octombrie 2020), versuri, notaţii cotidiene, desene de Denisa şi Larisa Duran, mamă şi fiică (Fractalia), plus Pandem(i)ocraţia de Dan Pavel, masivă sinteză a perioadei COVID-ului (Institutul European) – despre care a tot fost vorba şi-n aceste rînduri, şi-n lumea largă a ultimilor ani.

Completări la aceste liste şi bilanţuri 2023 ale celorlalte arte – în numărul viitor!