Fereastră romană

Pentru Marian Papahagi

Mă uit la fereastra romană întredeschisă,

la dreptunghiul de piatră prin care,

prietene,

va fi ieşit sufletul tău.

E ianuarie, ca atunci, – şi pinii şi laurii

Villei Borghese, la fel

sunt de verzi, ca atunci. În zadar caut însă

urmele de cenuşă-ale orei

în care, făcând o confuzie,

nu ştiu ce sudic vulcan

a izbucnit explodându-ţi

de-a dreptul prin inimă.

Să nu fie chiar nici un semn

pe sticla ferestrei, chiar nici o urmă

din lumina ce te-a ucis?

Să fi ieşit doar un abur

fierbinte numai o clipă?

Împrăştiat acum,

îl caut în roua târzie, pe frunze, sub pini –

sunt ele oare

ceva mai sângerii? Mi se pare?

Îl simt totuşi în jur, bietul de mine,

Îţi respir, poate, chiar sufletul. Rău am ajuns.

E, nu-i aşa, nevoie,

Mereu de aer.

Altminteri, etruscii erau aproape,

pe-aici, în vecini, te-aşteptau

de foarte de mult,

cu quadrigele lor de lut, cu fibule vechi

pentru toga ta nouă.

Nu trebuia

decât să cobori puţin – numai că tu

pe alte drumuri umblai, pe trepte de litere,

urcând, coborând, străbătând

vers după vers, Infernul, –

ah, obosiseşi, abia ajuns

pe primele trepte din Purgatoriu.

Şi nu vom şti niciodată

cum te-a primit Dante.

Va fi tremurat măcar o frunză din laurii

de pe fruntea lui

din tencuiala sfântă?

Pe-a noastră, abia-nmuguriseră.

Pe-a noastră, a celor de-atunci şi de-acum,

Între spaime rămaşi,

vinovaţi şi greoi. Judecătorul

va spune cândva „Destul!, Linişte, copii,

tăceţi odată din gură, nenorociţilor, sunt sătul,

terminaţi cu prostiile! Doar vi se pare

că-aţi străbătut Infernul. Încă foarte

departe e Purgatoriul!“

„Prea multă Revelaţie nu încape

în creieraşul vostru“ – spuneai şi tu, râzând

pe sub mustaţa ierboasă, – sub ierburi acum.

„Să-ncercăm, totuşi,

să mai urcăm puţin. Ne va ţine, ea, inima?“

Nu te-a ţinut.

Mă tot uit spre fereastra dreptunghiulară

A odăii în care-ai murit. Întredeschisă-i

şi-acum. Pe acolo

îţi va fi zburat sufletul.

Dar să aibă, oare,

sufletul, ca să iasă,

nevoie de geometrie?

Poate, vai, că nu are.

2000