aceasta-i întrebarea

 

în ziua de 24 februarie 2022 mă duceam la biroul de paşapoarte

cu un taxi

habar nu aveam că nu foarte departe

începuse un război şi că oameni ca taximetristul şi ca mine

mureau acolo sub tirul artileriei ruseşti şi că bombe

le cădeau în cap din cerul fără nici o urmă de nor

 

astfel începe o poveste care se poate transforma în altceva

astfel se termină o altă poveste

care s-a şi transformat în ceea ce n-am fi crezut niciodată

că se poate

oamenii oamenii oamenii îmi spuneam

sunt aceiaşi şi în bombardiere şi dedesubt

şi în spitalele care ard acolo jos din cauza celor de sus

de mai bine de un an douăsprezece luni

treisute şaizeci şi cinci de zile

opt mii şapte sute şaizeci de ore

cinci sute douăzeci şi cinci de mii şase sute de minute

şi aşa mai departe

cei care ieri trăiau şi se mai bucurau de viaţă

acum îşi spun că mai bine nu se năşteau

acolo nu foarte departe a început un război

şi nici Dumnezeu nu ştie când se va termina

iar noi

uite domnule

stăm aici şi ne facem că poezia

că poeţii

că totul nu e decât iluzie

iar lumea se învârte iarăşi în jurul soarelui

cu toate războaiele noastre cu tot

cu amorurile noastre cu tot

pfui

parcă spui

mai bine era

şi nu mai ştii cum să continui

pentru că ştii că nu mai există nici o continuare

şi că dacă ar exista

ea nu ar aduce decât un alt dezastru

 

acum paşaportul ăla mi-ar fi de folos ca să aterizez pe alt ţărm

dar care

dar care

dar care

aud în spatele meu

această mereu repetată-ntrebare

 

22 februarie 2023

 

 

fum

 

anii trecuseră demult

se mai vedea urma lor

în depărtare

ca un fel de nor fumuriu

acolo să fi fost

tot ceea ce

şi tot ceea ce nu

şi tot ceea ce va

întrebai

întrebam

iar răspunsul venea

fără veste

cândva când

 

fumul timpului unduia

acum

într-o depărtare necunoscută

spre care

ne îndreptam

mută cohortă

acolo să fii

acolo să nu fii

iar fumul părea că mişcă

uşor

lumina invizibilă

sub care noi

 

fie cum spuneţi

voi în tăcere

fie cum credem cu toţii

fără cuvinte

şi fără voie

 

aşa să se-ntâmple

dar numai o dată

o dacă

 

24 ianuarie 2022

 

 

ea

 

la început vezi numai o fereastră

prin care ţi se pare că poţi să te uiţi

şi asta durează

pe urmă fereastra tot creşte tot creşte

încât te miri şi tu cât e de mare acum

că doar nu eşti în ţările de jos

iar la urmă

ce să vezi

fereastra e demult o uşă deschisă

lângă care stă nimeni

şi-ţi spune poftiţi vă rog poftiţi

fără frică

în toate limbile pământului

 

7 august 2022

 

 

eheu

 

villon se întreba

dar ştiţi desigur întrebarea lui

şi totuşi am să v-o mai spun o dată

mais où sont les neiges d’antan

iar eu mă-ntreb din când în când

ca un imitator al lui târziu

dar unde-s domnişoarele d’antan

în ce sicriu

apoi mă-ntorc cu faţa la oglinzi

şi corectez această întrebare

dar unde-i tânărul de altădată

unde-a plecat şi cu ce fată

e el acolo încotro mă duc şi eu

atât de simplu şi atât de greu

eheu

(cu semnul întrebării subînţeles)

 

2 iulie 2022