Adrian Lesenciuc

1. Corectitudinea politică a început să facă ravagii în literatură. Peste Ocean numeroase cărţi au fost interzise. O serie a marilor lucrări ale umanităţii nu se găsesc în biblioteci şi librării pentru că ele exprimă fie un pattern de gândire al unei epoci, fie libertatea de expresie a autorului. Titlurile unor cunoscute opere au fost schimbate. Încă de la jumătatea secolului trecut, spre exemplu, Ten little niggers a traversat Oceanul devenind And then there were none. Navigarea pe vasul fragil al operei literare în zilele furtunii political correctness e dificilă. Este firească luarea în calcul a egalităţii culturale, a cultivării respectului, a eliminării stereotipurilor şi angajării dialogului liber, dar literatura expune personaje diverse, complexe, care îşi motivează parcursul prin stereotipuri de gândire şi prin discriminare, care fac verosimilă povestea tocmai prin această aşezare într-o lume care nu este nici pe departe apropiată de utopica lume simplificată, egalitară şi auto-cenzurată a literaturii cerute de political correctness. Dar ceea ce se petrece peste Ocean se răsfrânge şi în literaturile Europei. Ba chiar şi în literatura română contemporană există un recent scandal, declanşat de supoziţia lui Valeriu Nicolae că personajul lui Bogdan-Alexandru Stănescu din Copilăria lui Kaspar Hauser se aşază, prin factualitate, peste elementele autobiografice ale autorului, care exprimă astfel un rasism atât de violent încât poate produce rău fizic. Răspunsul prozatorului şi editorului B.-Al. Stănescu despre posibilitatea rănirii sensibilităţii cuiva în cazul literaturii sincere concordă cu ceea ce spunea laureatul Nobel Mario Vargas Llosa. Pledez conştient pentru libertatea de expresie, pentru libertatea literaturii de a expune realitatea ficţională pe care şi-o imaginează autorul. Scriu liber şi devin liber prin scris.

2. Nu mă feresc de subiectele sensibile pentru că nu mi-e teamă să mă exprim. Sunt conştient de libertatea literaturii mele care nu face apologia răului, dar care nu evită să îl prezinte în ipostazele fluide în care se insinuează în fisurile societăţii. Uneori ating probleme grave ale umanităţii, alteori simple probleme sensibile de pe agenda publică a zilei. Nu le caut. Ele se apropie de ceea ce scriu. Ele contribuie la verosimilitatea poveştii. Am scris un roman, Diez (Ed. Creator, 2020), care a fost primit cu foarte multă ostilitate. În distopia Diez, mi-am imaginat o societate în care falia nu e produsă de lupta de clasă ori de alte iluzii devenite linii de forţă ale politicii secolului XX, ci de lupta dintre generaţii, în condiţiile în care populaţia ocupată a statului din roman nu mai poate întreţine masa de pensionari. Plecând de la această ipoteză verosimilă – societatea actuală, suprasaturată, este împinsă spre o vârstă de pensionare tot mai înaintată –, am construit un scenariu al imploziei acelui stat ficţional, al transformării guvernării acestuia în dictatură. Dar povestea mea nu a plăcut, şi asta nu din raţiuni estetice. Nu o critică literară consistentă a fost reacţia de răspuns la Diez, ci reproşuri legate de faptul că mă opun ideologiilor. Cred că literatura are şi acest rol sanitar, de a limpezi vederea într-o societate orbită de ideologii şi, implicit, sunt un activist al libertăţii de exprimare prin literatură.

3. Caut critica literară. Mă bucură interesul în lectură al oricărui critic şi, indiferent de perspectiva lui, dacă instrumentarul la care face apel este estetic, dacă judecă opera şi nu autorul, dacă încearcă în primul rând să citească ficţiunea şi nu să propună o grilă psihologică, ideologică ori de altă natură, încurajez şi promovez opinia lui, fie ea şi negativă. Nu mi-e teamă, aşadar, de libertatea de expresie a criticului – eu însumi sunt şi critic literar şi practic această libertate, alegând despre ce să scriu şi cum să scriu –, ba, mai mult, încurajez prezenţa mai activă a acestuia în viaţa publică. Prefer să fiu citit şi criticat decât să fiu citit superficial şi lăudat. Nu am încredere în lauda excesivă, ea transformă treptat autorul într-un personaj comod şi autosuficient.