În 11 iulie a.c. a murit, la Paris, Milan Kundera, unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii mondiale contemporane. S-a născut în 1 aprilie 1929 la Brno (capitala Moraviei). După ce „Primăvara de la Praga“ a fost înăbuşită, în 20-21 august 1968, prin invadarea Cehoslovaciei de către tancurile şi trupele sovietice, Milan Kundera a fost unul dintre intelectualii reformişti persecutaţi de către poliţia politică. În consecinţă, ca mulţi alţi scriitori cehi, Milan Kundera emigrează în Franţa în 1975, primind cetăţenia franceză în 1981. Dintre romanele scrise în cehă menţionăm: Gluma (1967), care a constituit un moment de răscruce pentru evoluţia literaturii cehe postbelice; Viaţa e în altă parte; Valsul de adio; Cartea râsului şi a uitării; Insuportabila uşurătate a fiinţei (care a stat şi la baza unui film american renumit). De asemenea, trebuie neapărat menţionat volumul său de nuvele Iubirile caraghioase (1963/ revăzut 1968). Din 1995 datează primul roman scris direct în franceză, Lentoarea. Urmează: Identitatea; Ignoranţa; Sărbătoarea neînsemnătăţii. Excepţionale sunt eseurile sale, atât pentru analiza romanului european, cât şi pentru definirea culturii şi a istoriei zbuciumate a Europei Centrale: Arta romanului (1986); Testamentele trădate (1993); O întâlnire (2009); Un Occident răpit (2021). (A.)