RUXANDRA CESEREANU,  ANNA AHMATOVA

Anna Ahmatova (Anna Andreievna Gorenko), 1889-1966, a avut o viaţă marcată de tragedii cauzate de regimul sovietic (execuţia primului ei soţ, poetul Nikolai Gumiliov, în 1921; trimiterea în Gulag a fiului ei, Lev Gumiliov, care a avut parte de 18 ani de Gulag; trimiterea în Gulag a celui de-al doilea partener de viaţă, Nikolai Punin, pierit în lagărul de la Vorkuta, în 1953). Ahmatova nu a fost arestată niciodată, dar a fost hărţuită constant de către regimul comunist, a fost cenzurată şi persecutată etc. A semnat câteva poeme patriotice pro-staliniste, doar ca să îşi salveze familia de la detenţie şi deportare, lucru pe care nu l-a putut împiedica de fapt (nu a inclus niciodată aceste poeme în antologiile sale).

Alături de Nikolai Gumiliov şi Osip Mandelştam (pierit în Gulag), Ahmatova a fost adeptă a curentului acmeist. A avut relaţii de prietenie literară cu Osip Mandelştam, Boris Pasternak, Iosif Brodsky, fiind mentorul celui din urmă.

Există două etape şi tendinţe în poezia Ahmatovei: prima etapă poetică, din 1912 până la începuturile stalinismului dur, este caracterizată prin erotism delicat şi varii meditaţii existenţiale concentrate în poeme concise; a doua etapă poetică se axează pe poeme etice şi psihoistorice legate de represiunea stalinistă, tema suferinţei, a memoriei, a rezistenţei. Din prima etapă fac parte volumele Seara (1912), Mătănii (1914), Stolul alb (1917), Anno Domini (1921) ; din a doua etapă fac parte poeme ample, simfonice, precum Recviem (scris în anii represiunii staliniste, între 1935-1940) şi Poemul fără erou (scris între 1940-1962) – poem meditativ despre timp, suflet, memorie.

Dacă în prima etapă Ahmatova cultivă o poezie psihologizantă, atentă la formă, sau o poezie similireligioasă (cu structură de rugăciune), în a doua etapă poezia ei devine solemn-profetică, marcată de un tragism asumat, sobru, dar şi de ideea de rezistenţă şi opoziţie (prin literatură) în faţa totalitarismului. Pe de o parte este admirată ca autor subversiv şi rezistent (poeziile ei au circulat în samizdat şi au fost citite de milioane de oameni), pe de altă parte a fost acuzată oficial de decadentism, fiind persecutată, insultată, demascată şi interzisă. Stalin, care agrea jocurile de culise şi manipulare a scriitorilor (a se vedea cazurile Mihail Bulgakov şi Boris Pasternak), permite ca Ahmatova să fie republicată în 1939, dar – tot la comanda sa – cartea e retrasă, la oarecare vreme, de pe piaţă, volumul fiind boicotat să circule oficial şi să ajungă la cititori. La senectute, după moartea lui Stalin, Ahmatova este reabilitată şi onorată tocmai pentru gravitatea ei profetică legată de istoria recentă a Rusiei şi pentru solemnitatea ei etică.

Este o mare bucurie poetică şi totodată omenească să pot prezenta acum această traducere nouă a poemului Recviem, făcută (sub îndrumarea Dianei Tetean) de Ana Ţăranu. Traducătoarea a lucrat doi ani la această versiune, s-a documentat intens, a avut mai multe variante la care a muncit în etape, perfecţionist. A prezentat această traducere în cadrul mai multor cursuri de Poezie modernă, la Facultatea de Litere din Cluj, de fiecare dată cu succes în faţa studenţilor. A venit, de aceea, timpul ca această nouă traducere, cu note de subsol necesare şi profesioniste, să fie publicată şi împărtăşită cititorilor, aşa cum merită Anna Ahmatova, şi aşa cum merită cititorii profesionişti de poezie.