Cornel Regman către Radu Stanca
• Cornel Regman.
Cluj 11-febr.-15041
Dragă Radule,
La ora când primeşti aceste rânduri, de altfel ca şi acum când le concep, un soi de scepticism universal îmi este patron.
Cu Cercul nu mai este de trăit. Frumoasă realitate şi bucolică înjghebare când priveşti totul de departe, aşa cum priveam „noi doi“ când discutam despre destinele lui – plictisitor grup, însă, aşa cum se prezintă el acum fără TINE şi cu prezenţa destul de facultativă a lui Nego, iar atunci când această prezenţă e prezentă, … destul de firavă.
E necesar aşadar să-mi amendez teoria:
1). 2 cerchişti (oricare ar fi ei) se plictisesc, singuri fiind.
2). 3 cerchişti se pot distra bine, dar între ei trebuie să fie neapărat Stanca şi Nego; de minune se pot distra dacă aceşti cerchişti sunt: Stanca, Nego şi Regman (mă încred?)
Completare:
3). Mai mulţi cerchişti se pot distra dar nu fără prezenţa coagulantă a lui Stanca, în certe cazuri Nego. Fără aceste Prezenţe, mai mulţi cerchişti se plictisesc.
Dragul meu, reflexiile acestea, crede-mă, sunt din nefericire, pentru egoistul de mine, prea adevărate. Ne lipseşti. Departe de a fi o „prezenţă coagulantă“, eu nu pot fi cu adevărat decât o „prezenţă-condiment“. Cum însă fără tine şi cu un Nego aşa de puţin zelos, lipseşte alimentul, „mirodeniile“ mele se exercită în gol.
Căci, vai!, Doinaş o fi el cel mai talentat poet tânăr, dar ca „prezenţă“ e plictisitor, Deliu are în figură ceva subaltern care-l descalifică, Cotruş, Enescu, etc. (etc. = a treia generaţie cerchistă: Iencica, Curea..) manifestă un fel de zel şi un mic orgoliu cerchist care put a noviciat. În fine, Todoran, cum ştii, vechiul Arghir: hai you, you! Sîrbu, desigur, e centrifug. Sau centripet, nu ştiu.
Acestea zise, nu-mi rămâne decât să-ţi urez, pentru a câta oară (în gând) însănătoşire expresă, pentru a putea să te simţim între noi. Altfel, opt, zece, o sută, câţi suntem, ne plictisim, ne plictisim.
Ai auzit de fapta infamantă a lui Nego faţă de Eminescu. Ai auzit cum l-a aichelburgizat2 pe bietul galant. Ei bine, dac-o veni pe la tine acest Nego – (de la Bucureşti, la înapoiere) – să te fereşti ca de dracul de a asista la lectură (manuscrisul e la el). N-o să mai isprăveşti apoi cu febra.
Cu dragoste,
Regman
Cu profesoratul îmi merge binişor. C1, I, II, III, VII. La a opta m-a pus păcatul să-l fac pe Maiorescu3.
1. Datare fantezistă a autorului.
2. Adică l-a „germanizat“ – calambur creat prin asocierea cu numele scriitorului german Wolf von Aichelburg, prieten apropiat al cerchiştilor. Sensul al doilea, efebofil.
3. Între 1946-1950, Cornel Regman funcţionează la Inspectoratul Şcolar şi la Liceul „Emil Racoviţă“, ambele din Cluj.
Transcriere de Ion Vartic şi Oana Goia
Note de Ion Vartic